De vorbă cu ţarii în Veliko Târnovo
Dobârden, skupi priateli. Aveţi chef de poveşti cu ţari, plimbări pe la cetate, mâncare bună şi ieftină? Sunteţi presaţi de timp şi buget? V-aţi săturat de aglomeraţie? Atunci săriţi la început de weekend în maşină şi, în loc de nord, trageţi de volan spre sud.
Oferta se adresează în principal bucureştenilor, dar nu numai. Până la Veliko Târnovo e aceeaşi distanţă ca la Braşov (ca fapt divers, cele două oraşe sunt înfrăţite), iar drumul este incomparabil mai lejer, mai ales prin Bulgaria. După ce treceţi podul şi graniţa peste Dunăre vi se deschide în faţă o şosea care, deşi îngustă, e totuşi acceptabilă pentru simplul fapt că e liberă. Cine a mai condus prin Bulgaria ştie că trebuie să respecte cu stricteţe limita de viteză pentru că radarele (cutiile acelea negre, rudimentare) sunt destul de frecvente iar poliţiştii şpăgari. E bine să aveţi hârtii de 10 şi 20 de euro în buzunar, să “ungeţi” la nevoie bunăvoinţa poliţiştilor. În rest, drumul e plăcut, iar intrarea în oraş spectaculoasă, traversând muntele printr-un tunel şi a unui pod peste Yantra. Bun venit în ţinutul ţarilor!
Veliko Târnovo (Велико Търново)
Una din cele mai vechi aşezări din Bulgaria, având o istorie de peste 5 milenii, Veliko Târnovo a cunoscut o perioadă înfloritoare pe vremea când era capitala Ţaratului vlaho-bulgar, între anii 1185-1393. “Un oraş foarte mare, frumos şi înconjurat de ziduri, cu 12.000 până la 15.000 de locuitori”, aşa era descris de cronicarii vremii, ceea ce i-a adus numele de Veliko (“măreţ” în limbile slave). Vechiul oraş a fost construit pe cele trei dealuri ce sunt tăiate de râul Yantra : Ţareveţ, Trapeziţa şi Sveta Gora. Ţarii s-au gândit că cel mai bun loc de cetate ar fi pe primul din ele, aşa că au ridicat-o în secolul 12, iar după stabilirea capitalei ţaratului, a devenit un important centru comercial, fiind asemuită cu Roma sau Constantinopole. Şi aşa a rămas până la 17 iulie 1393 când, în urma unui asediu de 3 luni, cetatea Ţareveţ cădea pradă Imperiului Otoman. Acest eveniment a marcat sfârşitul întregului Ţarat, oraşul a devenit Târnovgrad şi a rămas sub ocupaţie turcească până în secolul 19, când şi-a obţinut independenţa, ca şi noi, la 1877.
Ajunşi la destinaţie, prioritară este cazarea. Oferta nu este extrem de bogată, dar găsiţi hoteluri şi pensiuni decente la preţuri atractive. Ideal e să căutaţi o cameră cu vedere spre cotul Yantrei. Clădirile sunt construite în trepte pe deal, iar malul râului împădurit oferă o imagine de ansamblu foarte spectaculoasă. O mică plimbare pe podul Stambolov vă duce la monumentul Assenovtsi al ţarilor bulgari. Locul dă puţin impresia că este lăsat în paragină, impresie accentuată şi de vecinătatea unui hotel imens cu o arhitectură rece, în stilul comunisto-jivkovist de odinioară. Dar nu asta atrage privirea călătorului, ci superba panoramă deschisă către oraş, îndeosebi seara, când luminile se aprind. Veniţi şi pe înserat pentru o serie de fotografii de excepţie şi nu veţi regreta.
Lăsaţi maşina în parcare şi continuaţi plimbarea prin oraş pe jos. De lângă monument, o şosea ocoleşte oraşul şi duce spre Ţareveţ. Plimbarea e plăcută, aproape de pădure, iar în faţă se deschid noi panorame cu casele de pe deal. După ce treceţi de tunelul de la intrare, pe stânga se pot desluşi biserica şi zidurile cetăţii. Până să atingeţi această ţintă vă plimbaţi în voie prin oraş, admirând casele vechi dar bine întreţinute, uliţele curate şi băbuţele curioase. Drumul vă duce mai departe spre un pod peste Yantra şi mai departe pe o stradă în urcuş. Aţi ajuns la Ţareveţ.
Biserica din Țareveț
Priveliştea de la intrare este spectaculoasă pentru că zona este deschisă iar cetatea se vede ca în palmă. Construcţiile sunt solide, din piatră de granit. Bulgarii au avut grijă să conserve cu grijă acest monument, astfel încât zidurile sunt recent restaurate iar aleile ordonat pietruite. Pentru cei ce doresc o scurtă istorie a locului recomandăm oprirea lângă panoul cu harta cetăţii, unde se afla un mic teatru ambulant. Atenţionaţi pe gospodin păpuşar că sunteţi vecinii lui români şi imediat ţarii păpuşi vor începe a turui povestea în limba noastră, cu mici inflexiuni de accent bulgăresc. Al doilea pont, mai ales pe vreme bună e să faceţi un stop la o terasă mai sus, pentru a admira împrejurimile. Dar nu vă opriţi aici. Biserica din vârf oferă cele mai bune panorame, iar pentru un view best of the best, urcaţi cu liftul (care are şi liftier, sâc!) până sus, în turn. Pe vreme bună, cum am avut-o noi, priveliştea e nemaipomenită. În prim plan se poate observa oraşul vechi, cu casele sale simple, zidurile crenelate ale cetăţii şi râul Yantra (ce înconjoară dealul) cu podurile sale. În depărtare desluşim oraşul nou şi stâlpii reflectoarelor stadionului. La nord, peste râu, porneşte drumul către Arbănaşi, un vechi sat din apropiere.
Înainte de a părăsi Ţareveţ plimbaţi-vă pe aleile complexului. Seara, dacă e cu noroc, poate fi admirat un spectacol de lumini şi lasere chiar aici, la cetate. Dar până atunci ar fi nimerite un prânz ori o cină în oraş. Mâncărurile sunt bune, variate şi ieftine, dar verificaţi nota de plată pentru că există posibilitatea să fiţi ţepuiţi şi încărcaţi, pentru că ospătarii se bazează că, străini fiind, nu veţi citi în chirilice. Un avantaj pentru cunoscători. În centru găsiţi destule terase şi mehane, adică restaurante tradiţionale bulgăreşti. Nu rataţi unul sau mai multe tarator, o supă rece cu iaurt, ulei, usturoi şi castraveţi tăiaţi în mici cubuleţe. De asemenea, o salată shopska ar fi numai bună, mai ales că ingredientele sunt mereu proaspete, vorba aia, din grădina bulgarului. Cei care cumpără de la supermarket celebrele plăcinte Banitsa ar trebui să le deguste pe îndelete aici, acasă la mama lor. Iar de băut, ei bine, insist pentru un pahar rece de Zagorka, una din cele mai bune beri pe care le-am băut vreodată. Ar merge la nevoie şi o Kamenitsa sau un Shumensko, dar eu zic să marşaţi pe Zagorka.
Pentru amatorii de cumpărături există o stradă comercială în centru, la Samovodska Charshia. Dulceaţa de trandafiri este la mare căutare. În zonă veţi găsi şi câteva străzi pitoreşti, numai bune pentru plimbat. Iar pentru întregirea bagajului turistic mergeţi la Arbănaşi, satul mai sus amintit, aflat la 4 km depărtare de Veliko Târnovo şi cunoscut pentru bisericile sale datând din secolele 17 şi 18. Aici veţi găsi o zonă rurală cu case vechi, ziduri pietruite, un adevărat Muzeu al satului. Ici colo câte o mehana vă invită să-i treceţi pragul. O alegere inspirată ar fi Izvora unde, după un prânz copios, vă puteţi relaxa într-o reconfortantă şi prelungită siesta într-un hamac la umbra unui pom. Ehe, gospodin turist, ce viaţă …
-
- Strada comercială
-
- Veliko Târnovo
-
- Case din Veliko
-
- Pe străzile din Veliko
-
- Veliko Târnovo Hotel, model tip Jivkovist
-
- Citylights Veliko Târnovo
Dar iată că din vorbă-n vorbă ne apropiem de finalul weekendului şi trebuie să o luaţi încet spre casă. Încet pentru că, după cum vă spuneam la început, balgarski poliţai veghează. Sperăm că veţi rămâne însă cu o amintire plăcută din Veliko Târnovo, un oraş fascinant unde ţarii trăiesc încă în poveştile magice din trecut. Un loc atât de aproape de noi, aşa că mai treceţi pe aici. Dovijdane, adică la revedere, skupi priateli.
