Corespondenţă din Tbilisi

De pe malurile lui Mtkvari, din ţara de la poalele Caucazului, de pe partea celalaltă a Mării Negre, din oraşul plin de contraste şi de oameni primitori, din tărâmul vinului bun şi al bucatelor alese … dragi prieteni călători, salutări din Tbilisi!!!

 

Nu știm cum am putea relata mai bine “la cald” primele impresii despre un loc care a reușit încă din prima zi să ne cucerească. Tbilisi nu este doar un oraș plin de istorie. A fost fondat acum mai bine de 15 secole de către un rege care vâna alături de șoimul său prin pădurile ce odinioară dominau întreaga zonă. Regelui i-a plăcut căldura locului (la propriu spus căldură) și a decis să se stabilească aici. Mărturie sunt azi băile de sulf din sud-estul capitalei, pentru că în georgiana veche, “Tpili” înseamnă căldură – de aici și numele orașului.

Pentru că Tbilisi nu este decât o scurtă stație în călătoria noastră, am decis să concentrăm (atât cât am putut) cât mai multe atracții în doar o zi și jumătate. Se pare că ne-a reușit. În orice caz, asemeni Armeniei, Georgia merită mult mai multă atenție, în special în zona rurală. În Tbilisi însă, totul e la vedere pentru că idilicul oraș se desfășoară pe ambele maluri ale lui Mtkvari (sau Kura, cum ar zice turcul), mai mult pe dealuri decât pe teren plat, astfel încât panoramele sunt aici la ordinea zilei. Și ce de panorame! Puține sunt orașele care pot oferi călătorului asemenea priveliști. De la baza fortăreței Narikala se poate vedea aproape tot (există un funicular pentru cei leneși care duce până acolo). Care ar fi primele impresii?

În Tbilisi, toate-s vechi și toate-s noi. După separarea de fostul URSS, Georgia a trecut prin momente extrem de grele. Crimele și corupția păreau că nu vor avea sfârșit. Țara era în pragul colapsului iar efectele sunt vizibile și azi cu ochiul liber. Dacă punem la socoteală și evenimentele din Osetia de Sud de acum câțiva ani, când trupele rusești au bombardat Tbilisi, ne putem imagina haosul ce a domnit în zonă. Cu toate acestea, georgienii au reușit să iasă din necaz și să înceapă reconstrucția. Ca și capitală, Tbilisi este locomotiva. Am văzut în oraș multe clădiri vechi, părăginite, stând să cadă, la mică distanță de cele noi, sclipitoare. Am văzut oameni bine îmbrăcați, eleganți, ce treceau relaxați pe lângă bătrâni cerșetori (extrem de mulți). Mașini de lux și rable hodorogite. Iar exemplele ar putea continua. Categoric, Tbilisi este un oraș al contrastelor.

Noaptea, capitala georgiană este feeric luminată. Bisericile, multe la număr (cea mai mare biserică ortodoxă din zona caucaziană se află aici), noile sau vechile construcții – fortăreața Narikala, Podul Păcii, turnul TV, clădirea administrativă (impresionantă, aici se află toate serviciile publice, totul într-un singur loc) și multe altele sclipesc de-ți iau ochii. În mijlocul orașului se construiește una din cele mai ciudate “clădiri”, dacă poate fi numită astfel. În forma unor tuburi imense, pare că va găzdui în viitorul apropiat concerte și diverse alte spectacole. Parcul unde a fost ridicată este și el în curs de amenajare. Peste câteva luni, totul va fi schimbat – Tbilisi va primi haine noi.

Inutil să spunem că mâncarea este nemaipomenită iar prețurile sunt absolut normale. Am încercat deliciosul hachapuri, câteva khinkali (în Kathmandu le zicea momo, în Shanghai erau numite xiaolongbao), un pic de șașlâk … ooops, frână! Despre mâncare vom scrie pe larg într-un articol separat. Cert este că păpica este ieftină și foarte, foarte bună. Doar un singur amănunt ne-a deranjat cu adevărat: în Tbilisi nu prea există treceri de pietoni și oricum nu prea contează – dacă nu ești atent, riști să fii trosnit. Georgienii nu opresc pentru nimeni și nimic. Partea cea mai gravă este că, de-a lungul lui Mtkvari sunt câteva poduri foarte greu accesibile. Pentru a trece dintr-o parte în alta trebuie să-ți riști la propriu viața deoarece semafoarele aproape că lipsesc, acolo unde sunt nu există treceri iar mașinile gonesc cu mare viteză. Am dat de câteva pasaje insalubre, toate duhnind (nu, realmente puțind) a pișat. Așadar, dragă călătorule, ce alegi când vrei să treci strada prin Tbilisi? O doză mare de adrenalină printre mașini ori o porție ultraconcentrată de parfum înțepător? Mai bine umblă cu masca de gaze la tine, dacă nu vrei să ți-o iei 🙂

În fine, una peste alta suntem mulțumiți că am trecut pe aici. Tbilisi este un oraș încântător, puțin cunoscut confraților călători. Pentru ei nu avem decât un singur sfat: dacă aveți chef de o vacanță antrenantă, la un buget care să nu-ți facă varză în economii, într-un loc plin de istorie … dați o fugă în Tbilisi, capitala Georgiei. E tot în Europa. Iar noi, ca cetățeni UE, nu avem nevoie de viză.

A … și să nu uităm. În Tbilisi am găsit o târlă de pisici!

Related posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.