În aceeaşi zi am mers mai departe în provincia Tavush. Pentru a ajunge aici am intrat în zona Dilijan, supranumită “Elveţia Armeniei”. Trecerea de la relieful de stepă la zonele verzi s-a făcut brusc, cu o coborâre printr-un tunel lung de doi kilometri. Lângă satul Gosh a fost construită în secolul 12 d.Hr una din cele mai bine păstrate biserici armeneşti, GOSHAVANK, pe locul unui mic lăcaş distrus în 1188 de un cutremur. Acoperişul clasic din travertin, folosit la majoritatea bisericilor din Armenia a fost înlocuit cu unul din sticlă. Destul de comercial, ţinând cont de Volga preotului care stă parcată chiar la intrarea în biserică şi de tarabele cu souveniruri amplasate la câţiva metri de ea. Dar ce impresionează aici este cea mai faimoasă khachar, o sculptură în piatră cu diverse motive geometrice. Astfel de pietre sunt întâlnite pe tot teritoriul Armeniei, chiar şi prin vecini iar cea mai veche se pare că a fost creată la Garni pentru o regină. Perioada înfloritoare a khachar-ului a fost între secolele 12 şi 14DC şi a stagnat în momentul invaziei mongole, reluându-se apoi fără prea mare succes. Motivul principal îl reprezintă crucea sau soarele, în jurul lor fiind sculptate mai multe teme, atât de fin încât nu ai crede că sunt făcute de mână de om. Cu asta se îndeletniceau armenii din partea locului, cu sute de ani în urmă.