Nu eram la prima incursiune în Danemarca. Până atunci însă ne limitaserăm la Copenhaga și la excursii de o zi în Hillerød și Odense. Am descoperit atunci că atât trenurile urbane cât și cele regionale au vagoane cu dotări moderne pentru biciclete, cu sisteme de fixare, foarte ușor de manevrat … și ne-am gândit că pe viitor am putea încerca așa ceva. Studiind mai serios problema ne-am dat seama că ne putem deplasa foarte simplu între capitală și micile orașe … pe bicicletă. De fapt, pentru danezul de rând, bicicleta este indispensabilă iar autoritățile încurajează acest mod de viață. Taxele pentru achiziționarea unei mașini sunt destul de mari așa că alegerea unei biciclete este o consecință firească. Nu mai vorbim de infrastructură – în toate orașele există benzi speciale pentru bicicliști, late, pe fiecare sens. Aceștia țin atât de mult la statutul lor încât dacă vreun imprudent cu mașină parchează (din greșeală sau voit) în zona destinată bicicletelor, pe lângă amenda usturătoare se poate alege chiar cu mașina zgâriată și eventual o palmă după ceafă … luată din mersul bicicletei.

În plus, așa cum am menționat mai sus, trenurile sunt impecabil dotate, stațiile la fel. Parcările de biciclete din stații (uneori supraetajate) sunt de fiecare dată pline. Odată ieșit din zona feroviară dai rapid de banda specială care te poate duce oriunde în oraș și chiar în afara lui, pe rute bine marcate. Nu mai este cazul să precizăm că există lanțuri întregi de magazine și centre de închiriere, vulcanizări sau ateliere de reparații. Un traseu are în medie 40-50km, pornește dintr-un orășel mai răsărit, străbate câmpii, păduri, localități și se sfârșește de regulă într-un sat pescăresc. Dacă mai ai putere, faci drumul de întoarcere tot în șa … dacă ai obosit, iei trenul 🙂

Am închiriat din Copenhaga biciclete (10 euro/zi) și ne-am hotărât să explorăm partea nordică a celei mai mari insule din Danemarca. Având cartierul general în Hellerup (o suburbie a capitalei), ne-am întors în fiecare seară înapoi, urmând zilnic alt traseu. Dar iată cum au decurs cele patru zile de pedalat prin Danemarca:

 

Ziua 1 – Copenhaga – Helsingør – Helsingborg

Două orașe sunt despărțite la nord de fâșia de apă numită strâmtoarea Øresund – Helsingborg în Suedia și Helsingør în Danemarca. De partea daneză se află Kronborg sau castelul lui Hamlet, de partea suedeză o primarie chic și un oraș prosper. Legătura dintre ele este asigurată de un ferry care parcurge strâmtoarea în doar 20 de minute. Zis și făcut. Am urcat biclele în primul vagon și am coborât în Helsingør, al cărui nume (strâmtoare) face referire directă la fâșia îngustă de apă care unește cele două țări. Partea de sud a strâmtorii unește Copenhaga de Malmö printr-un impresionant sistem pod-tunel. Clădirea actualei gări din Helsingør a fost inaugurată în 1891, aproape de mare, pentru a asigura o conexiune rapidă către liniile de ferry care traversează și azi strâmtoarea Øresund până în Helsingborg. Șase ani mai târziu, gara devenea punct terminus al liniei de coastă, cu legătură directă spre Copenhaga.

În Helsingør am făcut o vizită prin piața locală, degustând din bunătățile locale și pierzându-ne prin labirintul de străduțe pitorești. Am dat apoi o tură în zona culturală a orașului, Kulturværftet, unde am dat de Han, varianta masculină a sirenei din Copenhaga, aflată 46 km la sud.

Dar adevărata atracție a orașului se află la malul mării – Kronborg, unul din cele mai importante castele ale Renașterii din nordul Europei, cunoscut mai ales drept Castelul lui Hamlet sau Elsinore, în binecunoscuta operă a lui Shakespeare. În sec.XV, regele Eric al VII-lea a ridicat o fortăreață (Krogen) în aceste locuri, cu scop de a controla navele comerciale la intrarea în Marea Baltică prin strâmtoarea Øresund. 150 de ani mai târziu, Frederick al II-lea o transformă radical, adăugând noi bastioane și reconstruind castelul. Am explorat întregul complex, atât la exterior (pe două roți, evident) cât și în interior. La final am parcat biclele în gară și ne-am îmbarcat pentru Helsingborg, trecând în Suedia vecină după o scurtă și plăcută navigație pe mare.

Helsingborg pare un oraș extrem de prosper (nu că Helsingør ar fi fost mai prejos), cu o costieră plină de case și restaurante de lux, cu iahturi și … o promenadă special amenajată pentru un apus relaxant. De remarcat turnul Kärnan, o structură medievală cu care era controlat accesul în strâmtoare, alături de Kronborg din Helsingør. După un apus pe malul suedez ne-am recuperat biclele din gara daneză și … înapoi în Copenhaga.

 

Ziua 2 – Hellerup – Klampenborg – Jægersborg Dyrehave – Nærum – Trørød – Vedbæk – Mikkelborg – Nivå – Humlebæk

Pregătiți pentru o nouă zi. Poate părea complicat traseul dar vă asigur că a fost cel puțin la fel de pitoresc. Traseu la malul mării, traseu prin păduri, prin sate, din nou pe coastă … ce poate fi mai frumos? O incursiune în ruralul Danemarcei este o adevărată binecuvântare, mai ales când parcurgi toate aceste locuri pe bicicletă. Drumul trece prin parcuri întinse (atât de întinse încât te pierzi prin ele), pline cu cerbi lopătari, prin păduri, prin sate cochete și pe malul mării, unde dai din loc în loc de porturi sofisticate. Danezia, ce să-i faci …

La nord de Copenhaga am intrat în Jægersborg Dyrehave (pe limba lor parcul căprioarelor), un loc vast în care tot danezul iese la relaxare în weekend. Acolo ne-am pierdut printre turmele de lopătari, preocupați mai mult de reglarea conturilor (eram în perioada de rut). După o pedalare zdravănă prin păduri (n-am fi zis că suntem totuși atât de aproape de capitală) am ieșit din nou la mare, la fix pentru un prânz muncitoresc, pe o bancă într-un sofisticat club de yachting, înconjurați de veliere, catamarane și alte ambarcațiuni fițoase. Dealtfel, traseul avea să ne ducă mai departe pe coastă, scoțându-ne la vedere alte astfel de cluburi, care mai de care mai selecte. Finalul traseului ar fi fost în Helsingør dar cum tocmai îl vizitaserăm cu o zi înainte, ne-am tras biclele în gara din Humlebæk pentru întoarcerea către casă.

 

Ziua 3 – Hellerup – Hillerød – Gadevang – Kagerup – Mårum – Græsted – Gilleleje

Dacă americanii au Route 66, danezii au Route 33 pentru biciclete. Iată-ne ajunși în Hillerød, vechea noastră cunoștință, mai exact ne-am trezit pedalând prin superbele grădini ale palatului Fredericksborg Slot, fosta reședință a regilor danezi, astăzi gazda Muzeului Național de Istorie al Danemarcei. A durat ceva până am dibuit intrarea pe traseu, timp în care am dat de trei ori roată grădinilor castelului dar odată intrați am ținut întins, pentru că pe parcursul celor aproape 50 km am traversat păduri, sate și câmpii. Am uitat de vreme, de timp și de faptul că nu avem kit de pană, am explorat din plin tot ce putea fi explorat.

La final am ajuns în Gilleleje, un sat de pescari și un port cu o oarecare importanță din extremitatea nordică a insulei Zealand, pe așa numita Rivieră daneză. O plimbare cu bicicletele prin port (există și un mic șantier naval) și pe străduțele lăturalnice a fost o adevărată desfătare. Pe final de zi ne-am omenit cu cei mai buni (și cei mai scumpi) fish & chips, udați din belșug cu o bere locală (la fel de scumpă) la o crâșmă din port, cu vedere către chei.

Știam deja traseul de retur. Am căutat gara, ne-am îmbarcat în trenul galben (zis Purcelușul) și am schimbat în Helsingør cu un S-Train până în Hellerup, Copenhaga.

 

Ziua 4 – Copenhaga – Frederikssund – Ølsted – Frederiksværk – Hundested

Deja resimțim oboseala zilelor anterioare așa că facem o zi de „odihnă” cu un tren până în Odense, acolo unde mai mult am moțăit prin parcuri decât am vizitat. Trecem peste acest episod, ne întoarcem la biciclit. Ultima zi de pedalat, nu și din Danemarca. Am ales un traseu prin nord-vestul insulei, coborând la Frederikssund, un oraș care nu ne-a spus prea multe. Dar traseul ce pleacă de aici, pe costieră, e de vis.

Ruta 40 înconjoară Roskilde Fjord pe ambele maluri. Am ales să pedalăm pe partea estică și nu am greșit. Traseul de aproximativ 40km traversează, de-a lungul coastei, câteva sate (un fel de a spune, nu seamănă deloc cu satele de la noi … dar ce gazoane, ce case!), ne duce puțin prin pădure, ne urcă pe câteva dealuri și sfârșește într-un orășel aflat în extremitatea nord-vestică a insulei Zealand. Ne-am fi putut opri în Frederiksværk (de unde puteam lua porcușorul înapoi) dar, pentru că timp aveam iar picioarele încă ne ascultau, am decis să continuăm până în Hundested.

Aici am făcut shopping într-un magazin pescăresc. Nu mai știu ce pește am cumpărat dar a fost nemaipomenit. Ce e interesant în Hundested, pe lângă pitorescul plajelor … e prima dată când vedem un oraș care are gară în port … la doar câțiva metri de chei și de restaurante. Cu alte cuvinte, parchezi lângă terasă, te ospătezi apoi din doi pași (în cazul nostru o pedală) ești deja în tren! Urmează un somn bun, schimb în Hillerød și … ați ghicit, acasă în Copenhaga 🙂

Bineînțeles, împătimiții de bicicloanțe pot face un adevărat circuit prin nordul insulei Zealand, nu ca noi. Realitatea este că prețurile la cazări sunt rupătoare așa că am preferat mereu întoarcerea în Copenhaga. Dincolo de bugetul ridicat, o tură cu bicicleta prin Danemarca este o experiență unică, mai ales pentru faptul că nu esti deloc stresat cu variantele alternative, nu ai nevoie de improvizații, fiind permanent pe trasee marcate, într-o rețea ciclo-turistică pusă la punct în cele mai mici detalii, care te duce în zone splendide, alternând marea cu pădurea, satele cu orașele, zonele turistice cu cele rezidențiale. Data viitoare ne-am propus să explorăm sudul – către Køge, poate până în Faxe, poate chiar mai departe. Nu contează până unde, important este să fie … mâine (dacă s-ar putea)! 😉