BazArt Hostel, Vama Veche
Nu știu alții cum fac, dar eu, cum voi ajunge pe Creanga, strada principală a Vămii Vechi, voi mânca una din clătitele felurite, botezate de nașii lor după un weekend nedormit și petrecut pe plajă, însoțită de un mojito răcoros și/sau o bere brună-brună, de atâta stat la soare.
Nu văd de ce n-aș începe cu ce-i mai bun, apoi să continui cu ce poftesc, fie că e fast food, la botul calului sau după ce plimb un pic căruța pe plajă, la umbra unei ciuperci de stuf, fie că e slow food Bibilit pe îndelete și savurat în acorduri de jazz atent selecționate, fie ambele. Acum, cu foamea și setea domolite, am timp să realizez că mi-am uitat acasă prosopul și gelul de duș. După doar doi pași, găsesc o tarabă de unde îmi aleg un prosop cu Batman și un minimarket cu de toate.
E prima mea evadare în Vamă de anul ăsta și am rezervat o cameră la Bazart, hostelul cu alură de han din bârne de lemn. Nu am de ce să mă îngrijorez că întârzii cu check-in-ul. E chiar în mijlocul tuturor tentațiilor, dar și facilităților cu care am început, în complexul Bibi, iar recepția e deschisă 24/24. Am ajuns într-un moment agitat al zilei, când strada e precum un adolescent extrovertit, dar curtea interioară a hostelului îmi pare din alt film. Plină de flori, cu bănci umbrite și o mică fântană arteziană care împrospătează aerul. Totuși, nu sunt lăsat nicio clipă să uit unde mă aflu. Volumul muzicii străzii nu poate fi dat pe silence, nici nu trebuie. În acord cu fondul sonor, numerele camerelor sunt însoțite de nume precum Ella Fitzgerald, în care stau, Manu Chao , AC/DC, Beatles, Iris și asa mai departe, până la 18, numărul total de camere. Dacă m-aș fi hotărât mai din timp, aș fi avut de ales între o cameră dublă, cu baie proprie sau comună, sau de 4 persoane, daca am fi fost un grup de nedespărțit, aliniate în jurul micii curți, la parter și la etaj. Prețurile depind de perioada și de numărul de paturi, desigur, fiind cuprinse între 60 și 240lei/noapte. Majoritatea au televizor pentru dependenți și aer condiționat pentru răii de căldură. Disponibilă mai era o dublă fără baie, însă baia comună, foarte curată, cu dușuri și toalete, pare a fi doar a Ellei. O chicinetă dotată cu plită electrică, cuptor cu microunde, fierbător și veselă stă la dispoziția oaspeților care vor să-și pregătească singuri mesele cu bucatele aduse de acasă sau cumpărate din magazinul de la parter. Wifi-ul bate destul de bine la ușa fiecărei camere, nu trebuie decât să-l deschizi și să butonezi liniștit din pat. Dacă ai ceva mai serios de făcut și ai nevoie de un desktop echipat cu de toate, la recepție găsești tot ce vrei, contracost. Cățel nu am, dar dacă aș fi avut, aflu că m-ar fi primit și cu el, într-o cameră de la parter. Pentru achitarea camerei poți să folosești cardul sau să scoți bani de la cash point-ul de la intrare. Asta dacă nu ai rezolvat deja problema când ți-ai ales și plătit camera online, tot cu cardul. ATM-ul de aici este oricum binevenit, având în vedere că mai nicăieri în Vamă nu poți plăti cu cardul.
Cu nevoile de hrană reală și virtuală satisfăcute, ies cu gândul la plajă. Cum ies din hostel și privesc spre dreapta, marea îmi trimite o briză ademenitoare precum vaporii din reclamele la cafea, de la doar 50 de metri distanță. Îmi trebuie doar trei minute să fiu în apa rece și revigorantă, așa cum îmi place mie. Toropit de leneveala la soare, mă bucur că nu trebuie să mă târăsc prea mult până în cameră, la răcoare. După o oră de somn bizar de odihnitor în zumzetul care animă stupul de lemn al Bazart-ului, ca de altfel întreaga Vamă, sunt gata să închiriez o bicicletă din hostel și să explorez puțin împrejurimile, cu ținte sugerate binevoitor de personalul de la recepție.
Seara, după turul obișnuit al teraselor și cluburilor de pe plajă, un ultim pahar de vorbă îl beau la hostel. La ora asta, curtea Bazart-ului răsună de voci și râsete în toate limbile pământului, dând locului un aer de auberge espagnole pentru tinerii care cu siguranță și-ar petrece aici toată vara. Balconul dinspre stradă este loja pentru spectacolul oferit de trubadurii vamaioți. Nu-ți cer pentru asta decât: Un leu? O țigară? O amendă … După ce mă bucur îndeajuns de starea de bună dispoziție, camera de la etajul întâi mă cheamă să-mi refac forțele pentru încă o zi.
Dacă ești un împătimit de Vamă însă ești suficient de comod încât să nu vrei să stai la cort sau să ai de mers minute bune până să te poți întinde într-un pat, dar nici nu vrei să pierzi nimic din ce înseamnă bucuria, exuberanța, libertatea și nonconformismul locului, Bazart este o alegere bună. Confort în inima zbuciumată a Vămii.