Am constatat că am rămas restanți cu o poveste petrecută toamna trecută, la început de octombrie, în plin sezon de cules al viței de vie. După incursiunile din Dealu Mare am schimbat registrul și, trecând Dunărea pe la Cernavodă am pătruns în Dobrogea cea minunată, în căutarea vinului cel bun. Am lăsat drumul către mare și am cotit spre sud, urmând în amonte brațul Dunării, dinspre Cochirleni către Ostrov. O zonă explorată în premieră, care avea să ne poarte pe dealuri încă înverzite, printre sate uitate de lume, cu peisaje superbe care se schimbau la fiecare kilometru, pe măsură ce înaintam către regatul colinelor dobrogene. Dealurile scăldate de soare, pădurile de foioase și biodiversitatea au făcut din acest loc unul ideal pentru podgorii. Am ajuns în final la Alira, paradisul dintre vii.

Vinul a primit numele localităților care o mărgineau – Aliman și Rasova. Povestea începe cu aproape zece ani în urmă când un pasionat de vin, Dr.Karl Hauptmann, în dorința de a dezvolta o podgorie în România, își trimite cel mai bun oenolog să găsească terroir-ul potrivit. Trecând întâmplător prin zona Aliman, Mark Dworkin (oenologul francez) aproape că a sărit din mașină văzând acele dealuri, la acea vreme cultivate cu porumb. Analizele amănunțite ale solului aveau să confirme intuiția lui Mark. Așa a început povestea vinului Alira.

Încă îmbibați cu tămâioasa și busuioaca din Dealul Mare, am călcat pragul celei mai frumoase și mai ordonate podgorii pe care am avut ocazia să o vedem (până acum) în România. Cu cele peste 80 de hectare, Alira se mândrește cu dealuri interminabile de viță – practic, cât vezi cu ochii. Totul la dungă, într-o ordine desăvârșită, aspect ce trădează pasiunea localnicilor pentru viticultură. Și pentru că eram oaspeți de seamă, am fost invitați să admirăm aceste minunății la bordul unui Jeep Wrangler. Închipuiți-vă cum este să te plimbi printre loturile de merlot, cabernet și fetească neagră într-o mașină de teren decapotabilă! Asta după ce am admirat în parcare câteva bijuterii de epocă Morgans, cu care ne-am întrecut de dimineață pe autostradă, în drum către Alira.

Și pentru că vinul este în general făcut pentru a fi degustat, am trecut la partea practică, nu înainte de a primi provocarea zilei – concursul de cules! La un astfel de eveniment nu am fost singuri, așa că gașca de bețivi și-a ales echipa, formată exclusiv din fete: Renate, Carmina și Diana, care trebuia să culeagă în cel mai scurt timp o cantitate considerabilă de merlot, în timp ce băieții aveau să le monitorizeze atent, atât de la sol cât și din … dronă. Lăsând modestia la o parte, vom puncta faptul că fetele noastre au câștigat detașat competiția iar premiul a fost unul consistent: o superbă cutie cu șase sticle din cel mai bun vin produs la Alira, Grand Vin Fetească Neagră din 2011. O minunăție!

Petrecerea câmpenească a ținut până spre seară, cu reprize interminabile de degustări (spre disperarea șoferilor care cu greu se abțineau să ia cu asalt paharele), cu plimbări prin vie, cu povești și muzică live. Momentul culminant a venit odată cu dansul fecioarelor în linul cu struguri și degustarea primului must. Dacă punem la socoteală și pâinea proaspătă, coaptă la țest chiar lângă vie, putem declara că am avut rețeta unei zile perfecte de toamnă.

Acum, că a dat colț de primăvară începem să ne dezmorțim și să ne îndreptăm privirile către cele patru zări. În ianuarie am luat pulsul podgoriilor, într-o incursiune pe zăpadă la Dealu Mare. Dar Dobrogea ne cheamă și de acum știm că în ținutul dintre Aliman și Rasova găsim una din podgoriile care ne-a rămas în suflet. Iar cei de la Alira promit că în 2-3 ani vom găsi aici și o cramă. Să vezi atunci bețiveală! 🙂