Atenţiune …! Se schimbă garda …
E aproape de miezul zilei şi suntem încă departe de Palat. Hai mai repede, că se aglomerează şi începe fără noi … Ce e graba asta, ce începe …? Suntem în vacanţă şi mergem să vedem schimbarea gărzii. La care Palat? Păi … oriunde există unul, ce contează?
În călătoriile noastre prin lume am fost nu o dată martori ai paradelor militare sau a sofisticatelor ceremonii de schimbare a gărzii. Ele sunt parte a exerciţiilor militare ale armatei unei ţări, dar iată că unele s-au gândit că nu ar fi rău dacă ar ieşi ceva spectacol de stradă din asta. Acest aparent banal eveniment pentru trecătorul obişnuit poate fi interesant dacă s-ar desfăşura într-un cadru festiv, în faţa Palatului, cu ceva tobe care să facă gălăgie şi să atragă curioşii. Mai mult, protagoniştii trebuie să se afişeze impecabil îmbrăcaţi, arma musai să fie lustruită şi să lucească în bătaia soarelui. Şi cum prin preajma palatelor sunt mulţi turişti, gata spectacolul. În timp, acesta a captat atenţia unui număr din ce în ce mai mare de amatori, astfel încât, în fiecare zi la ora 12, palatele din lumea întreagă oferă spre deliciul publicului un număr de virtuozitate, prezentând pompos “complicata” operaţiune de schimbare a gărzii. La câteva din ele am fost şi noi martori:
Copenhaga – am nimerit din întâmplare în Piaţa Amalienborg, cu doar câteva minute înainte de debutul ceremoniei. Auzisem în treacăt cu o zi înainte de acest eveniment dar nu am dat importanţă. Aici se află Palatul Regal, de unde regii Danemarcei îşi conduc supuşii încă din anul 1784. Regina Margrethe a II-a iese din când în când la balcon pentru a saluta onorata asistenţa, spre deliciul acesteia. Soldaţii Regimentului de Strajă sunt încotoşmănaţi bine şi poartă căciuli groase în cap, probabil erau în uniforma de iarnă, pentru că ne-am nimerit într-un februarie friguros. Fanfara Regală oferă un spectacol pe măsură, în timp ce gărzile se schimbă cu mişcări precise şi energice. Poliţia călare veghează discret buna desfăşurare a evenimentului, care se termină cu bine în ropotele de aplauze ale publicului.
Londra – din păcate, am ajuns prea târziu, la Palatul Buckingham (reşedinţa regală a familiei Windsor) s-a cam terminat parada. Aici este cel mai greu de fotografiat pentru că accesul este interzis în curtea interioară iar pentru a prinde un loc în faţa gardului ar fi presupus să ne postăm în faţa lui cu mult timp înainte, dar noi am fost într-o permanentă grabă. Londra este plină de turişti care vor să vadă schimbarea gărzii, cea mai renumită dintre toate. Ceremonia se desfăşoară sub reguli stricte, iar gardienii, îmbrăcaţi în roşu, posesori ai celebrelor căciuli din blană de urs nu mişcă în front. Se spune că nimeni şi nimic nu le poate distrage atenţia. Ceea ce am prins noi în poză cred că erau bieţi portărei care tocmai primeau instrucţiuni, conform procedurilor. Mare lucru nu am văzut. Poate data viitoare.
Atena – este ceremonia care, deşi nu s-a desfăşurat cu prea mult fast, ne-a plăcut cel mai mult. Este ţinută în faţa clădirii Parlamentului, în Piaţa Syntagma din inima capitalei elene. Se începe la ora 11 iar duminica este ziua cea mai spectaculoasă, pentru că la show participă mai mulţi soldaţi iar coregrafia e mai complexă. Gardienii (se mai numesc ‘evzoni’, adică ‘bine îmbrăcați’ în uniforme tradiţionale ce amintesc de vremurile îndepărtate, cu iţari lungi, ciucuri negri la genunchi şi în vârful ghetelor şi kilt plisat, asemănător celui purtat în trecut de bărbaţii cretani care mergeau la război. Mişcările sunt ample şi se execută încet şi precis, sincronizarea fiind esenţială. Marele avantaj al publicului este că e foarte aproape de protagonişti, la un moment dat având posibilitatea să-i atingă, deşi acest lucru este, evident, interzis. În post, soldaţii nu au voie să mişte, chiar dacă este cald şi sudoarea le curge pe la tâmple. Din când în când sunt şterşi pe faţă de un adjutant. Publicul este invitat să se fotografieze lângă ei, cu condiţia de a nu-i atinge în niciun fel.
Praga – aici, amatorii de astfel de evenimente vor fi cei mai mulţumiţi – garda se schimbă din oră în oră. Aşadar, organizaţi-vă timpul în așa fel încât la oră fixă să fiţi în zona Hradčany, în faţa Castelului praghez, reşedinţa preşedintelui Republicii. Totuşi, ceremonia de la ora 12 este cea mai spectaculoasă, protagoniştii oferind un marş suplimentar în acordurile fanfarei, iar mulţimea este mult mai numeroasă. Dat fiind faptul că Praga este cel mai vizitat oraş din Europa, e bine să ţineţi cont de asta şi să vă ocupaţi din timp cele mai bune locuri. Atmosfera de vacanţă şi bună dispoziţie este de multe ori exploatată la maxim de turişti, care încearcă în fel şi chip metode inedite de a atrage atenţia gardianului, uneori de-a dreptul exagerate.
Monte Carlo – cea mai recentă schimbare de gardă la care am asistat. Am ajuns în oraş cu o oră înainte, aşa că ne-am permis între timp şi un mic dejun la o boulangerie. Evenimentul are loc la Palace du Prince, reşedința prinţului Albert de Monaco şi a familiei sale. Cu 5 minute înainte de începere, piaţa din faţa palatului, unde se desfăşoară acţiunea, se închide în centru iar publicul este împărţit. Nu poţi trece de partea cealaltă decât dacă ocoleşti vreo 3-4 clădiri. La fel ca la paradele de mai sus, şi la Monte Carlo trebuie să-ţi asiguri din timp un loc potrivit. Soldaţii sunt impecabili, uniformele albe şi zorzoanele de pe ei strălucesc în soarele puternic. Schimbarea durează ceva mai mult. La final, noile gărzi intră în palat. Spectacolul s-a terminat, vă aşteptăm şi mâine.
Ankara – la Mausoleul lui Atatürk (Anîtkabir) are loc una din cele mai “oficiale” ceremonii. Într-un moment anunţat la difuzoare, la un semn, întreaga suflare turcă prezentă în incinta pieţei încremeneşte şi aduce un omagiu fostului conducător şi părinte al republicii moderne. Urmează schimbarea gărzii, care durează mai mult decât am văzut prin alte părţi. Spaţiile largi aduc o notă supremă acestui spectacol, mai ales că soldaţii au de urcat câteva scări, totul într-o perfectă sincronizare. Nu te poţi abţine să nu zâmbeşti când îi auzi cum comunică unul cu altul, într-o raportare precisă, mai mult hămăită (ciuruc giumbuşluc ham ham!), tipic cazonă. Procedura se repetă la fiecare post de santinelă, astfel încât plutonul este permanent acompaniat de mulţimea de gură cască, dornică de fotografii. După care … buluc în cafenea, că începe ploaia.
Sperăm să mai întâlnim în călătoriile noastre alte parade de acest gen. Lăsăm articolul deschis şi vă invităm să ne povestiţi prin ce locuri de pe pământ aţi urmărit astfel de evenimente. Cu alte cuvinte … raportaţi. Atenţiune …! Rupeţi rândurile …
Unele le-am văzut și eu, chiar m-am amuzat la Praga cum o fătucă îi făcea ochi dulci soldatului de gardă ca să-l facă să clipească, sau să-i arunce o privire, dar n-a reușit. În schimb, am văzut un clip pe youtube, cu un puști care a reușit să-l facă să iasă din încremenire pe soldatul britanic aflat de gardă la Buckingham. E drept, s-a străduit ceva timp. Asta nu mă miră de fapt, pentru că cehii sunt cred poporul cel mai lipsit de simț al umorului, excepție făcând, bineînțeles, Karel Capek. 🙂
Eu nu am vazut nici o schimbare de garda, sper sa reusesc sa asist la una pe viitor!
Salut, am o propunere de colaborare.
Adresa mea de e-mail este blogatu@gmail.com
Ai uitat de Alba Iulia?
Din păcate nu am văzut-o … 🙁
Cu prima ocazie, când trecem pe acolo, participăm, o fotografiem și atașăm la colecție. Mulțam de feedback!