Las Fallas 2012 la final
În seara de 19 martie, inevitabil, toţi ninoţii au pierit în flăcări. Doar unul a scăpat. Ales de obicei prin vot public, norocosul ninot îşi găseşte în final locul la muzeu. Iată-i pe cei care ne-au ieşit în cale, în cele câteva zile de plimbare pe străzile Valenciei.
Ninoţii sunt acele păpuşi mari pe care valencienii le construiesc an de an, cu trudă şi mult talent, pentru a-i incinera după numai câteva zile de festival în pieţele publice. Las Fallas este pentru locuitorii oraşului mai mult decât un festival. La fel ca şi italienii din Siena care-şi dispută supremaţia în cursele de cai de la Palio, locuitorii din Valencia se întrec în construirea ninoţilor, iar tânăra care primeşte titlul de Fallera Mayor aduce faimă şi onoare Fallei pe care o reprezintă. Şi dacă ţinem cont de faptul că există aproximativ 500 de Fallas în întreaga Valencie (mici comunităţi, de regulă străzi sau cartiere), ne imaginăm că acest titlu nu este deloc de neglijat.
Programul nu ne-a permis să prindem marea noapte a incendierii ninoţilor. Poate că fost mai bine, pentru că ai o strângere de inimă văzând cum se fac scrum adevărate opere de artă. Spaniolii le dau foc împăcaţi, cu gândul deja la cei pe care îi vor ridica în anul care vine. Păpuşile, în marea lor majoritate gigantice (unele depăşind 3-4 etaje), sunt confecţionate din materiale inflamabile şi reprezintă personaje sau scene din viaţa cotidiană a valencienilor. Adeseori personalităţile sunt satirizate, cel mai des fiind primăriţa oraşului, Rita Barberá, pe care am avut ocazia să o vedem printre Falleras la tribuna Primăriei, în timpul evenimentului La Mascleta.
-
- Ninots
-
- Ninots
-
- Ninots
-
- Ninots
-
- Ninots
-
- Ninots
Pasiunea pentru Las Fallas este molipsitoare. Imaginaţi-vă că sunteţi prinşi în metrou (noi am fost) între două tabere de susţinători, fiecare având câte o Fallera după ea. La fel ca pe stadion, oamenii sunt dotaţi cu tot arsenalul – fluiere, portavoce, bannere, steaguri, mini-ninoţi (un fel de mascote) şi se comportă ca atare, nefiind bineînţeles violenţi, mai ales că sunt însoţiţi de copii. Majoritatea sunt îmbrăcaţi în culorile Fallei şi fac un zgomot infernal, spre deliciul celorlalţi călători. Şeful, în cazul întâlnit de noi (într-o mână ţinea căruciorul, în cealaltă mânuia portavocea) dă tonul la imnul propriei Falla, iar gaşca repetă în cor versurile, hămăind mai ceva ca ultraşii. Astfel de scene pot fi văzute prin tot oraşul în zilele de Las Fallas. Lumea se distrează.
Ninoţii au început să apară cu câteva zile înainte de începutul fiestei. Sunt destul de mulţi şi trebuie să te bagi prin toate cotloanele oraşului pentru a da de ei. Mulţi erau incompleţi, neterminaţi, aşa că vă rugăm să scuzaţi lipsa vreunei mâini sau a altui obiect. Data viitoare, pe lângă o relatare mai amplă a evenimentului (ne-am propus să revenim pentru a participa la seara magică a incinerării), vom fotografia, sperăm, mult mai mulţi. Există un muzeu al ninoţilor, unde sunt depuşi cei care scapă de urgia focului, de asemenea sunt organizate expoziţii cu păpuşi în miniatură, replici ale celor mai interesante creaţii. Am descoperit că, de-a lungul anilor, în centrul Valenciei s-au perindat Tour Eiffel, King Kong, Godzilla sau chiar Statuia Libertăţii, cu doamna primar, evident, în prim plan.
-
- Ninots
-
- Ninots
-
- Ninots
-
- Ninots
-
- Ninots
-
- Ninots
Călătoria în Valencia s-a încheiat. A fost o experienţă mai mult decât interesantă. Oraşul este plin de viaţă, iar pentru a-l savura cu adevărat, e bine să-l vizitaţi la mijlocul lunii martie. Lăsaţi-vă duşi de valul euforic, dansaţi, cântaţi, strigaţi Ole! şi săriţi în ritmul bombardelelor, pentru că în Valencia totul este posibil de Las Fallas!
Ah, ce faine-s păpușile alea! Ați fost și la museo fallero? Mie și acolo mi-a plăcut muuuult.
Am intrat la o expoziție de ninoți, destul de mare, dar mai erau doar 10 minute până la închidere și am renunțat.În schimb, prin malluri erau tot felul de miniexpoziții. La muzeu n-am mai intrat, deși știam de el. Rămâne pe data viitoare.
Foarte frumosi ninotii astia,pacat de ei ca au un sfarsit atat de "incins".