În aprilie suntem încă în extrasezon dar orășelul este destul de animat. După ce am dat o tură prin Palio Limani (portul cel vechi), pornim să urcăm străduțele pitorești care converg inevitabil către turla unei vechi biserici ce poartă hramul Sf.Nicolae. De sus, Skiathos City se vede perfect în soarele puternic al amiezii. Luăm la colindat urbea și simțim din plin atomosfera tipică a unei insule grecești cu străzi înguse, în pantă, pavate cu piatră, cu case zugrăvite în alb, cu tâmplăria ferestrelor și ușile vopsite în albastru, cu flori la ferestre, cu mici piațete în care localnicii stau la taifas pe o bancă sau în fața unei taverne. Intrăm în câteva magazinașe de unde cumpărăm portocale recoltate din zonă. De dimensiuni diferite, cu coajă portocalie până la galbenă, cu mici defecte. Aveam să savurăm poate cele mai dulci și suculente portocale pe care le-am mâncat vreodată … la fel de bune ca cele din Aegina. Nu-ți trebuie hartă pentru a te orienta pe încrengătura de alei pentru că toate duc în port. Te lași în voia busolei personale.