VASA 1628 – o călătorie în eternitate

Este povestea unui destin cu final neașteptat. O scurtă călătorie care continuă şi astăzi. Povestea legendarului vas de luptă Vasa – uriaşul viking fără noroc, care şi-a găsit faima abia după moarte.

 

Se spune că nu poți ajunge la Paris fără să vizitezi Tour Eiffel, să treci prin Barcelona ignorând Park Güell sau să dai o tură prin Londra fără să-l saluți pe Big Ben. Nu sunt doar obiective turistice demne de bifat, ele ascund în spate o întreagă istorie, poveşti extraordinare care au schimbat destine. Desigur, le putem afla din cărți sau navigând pe atotştiutorul internet însă emoțiile sunt incomparabile atunci când te afli acolo, la fața locului.

Muzeul Vasa, Stockholm – vedere din exterior

Ajuns la Stockholm, nu poți spune că l-ai văzut dacă nu ai trecut şi pe la muzeul Vasa – un edificiu dedicat şi construit în jurul unicei piese … nava de luptă Vasa, devenită în ultimii ani un simbol incontestabil al acestui oraş splendid. Muzeul atrage vizitatori din întreaga lume, mai mulți decât orice alt muzeu din Scandinavia. Ai spune că banala hală (privită dinspre exterior) nu adăposteşte mai nimic interesant. Doar catargele de pe acoperiş îți oferă un intro modest al incredibilului spectacol din interior.

Odată intrat, păşeşti realmente în istorie, te întorci cu adevărat în timp. Măreția navei te copleşeşte, îți taie pentru câteva momente respirația. Nu este un muzeu clasic. Totul este construit în jurul giganticei nave vikinge, pornind de la subsol, din dreptul chilei şi până la etajele superioare, spre catarge. Iluminarea este şi ea minuțios calculată, în semiîntuneric, pentru a oferi vizitatorului o supradoză de mister, accentuată de umbrele date de complexele sculpturi în lemn care decorează diversele secțiuni ale navei, pictate odinioară în culori vii (țipătoare chiar), în ton cu vremurile în care măreția nu avea limite.

Vasa este un exponat unic în lume, singura corabie din secolul al XVII-lea care există şi a fost recuperată de pe fundul apei. Mai mult, aproximativ 98% din sculpturi şi ornamente sunt originale, la fel ca elementele de structură care alcătuiesc uriaşul angrenaj din lemn de stejar, doborât încă de la prima sa călătorie, atât de rafalele de vânt cât mai ales de proiectarea eronată. Dar care este istoria acestei minunate corăbii?

Vasa a fost construită chiar în Stockholm la începutul secolului al XVII-lea, din ordinul direct al regelui Gustav Adolf al II-lea al Suediei, care îşi dorea o navă de luptă puternică, capabilă să spulbere orice adversar, în lupta pentru supremația zonei baltice. Şi cum controlul mării era vital, regele a dorit ceva nemaiîntâlnit până atunci, ceva impunător, capabil să inspire respect şi teamă, chiar de la distanță. A ales modelul viking şi a primit numele Vasa, după stema dinastiei domnitoare. A tocmit doi constructori olandezi şi o armată de dulgheri, fierari, pictori, sculptori, tâmplari şi geamgii. Lucrările s-au terminat după doi ani, la timp pentru campania lui Gustav împotriva vărului său, regele Sigismund al Poloniei (fost regent al Suediei, detronat datorită religiei sale catolice), inamicul principal din acele vremuri.

Structura era imensă. Nava dispunea de trei catarge care ajungeau până la înălțimea de 52 metri (de la chilă până în vârf), avea o lungime de 69 metri (de la prova la pupa) şi cântărea nu mai puțin de 1200 de tone … valori extreme pentru acele timpuri. Din dorința de a amplasa un număr cât mai mare de tunuri la bord, regele a ordonat construirea a două punți suprapuse, ceea ce a urcat considerabil centrul de greutate al navei, insuficient contracarat de cele 120 de tone de balast de pe fundul ei. Din acest motiv, distanța dintre babord şi tribord a devenit mult prea mică, amănunt ignorat de constructori, care se bazau pe calcule şi tabele de măsurare adecvate navelor cu o singură punte pentru tunuri.

10 august 1628. Regele Gustav se afla deja în Polonia, aşteptând nerăbdător noua sa achiziție. La momentul plecării, chepengurile au fost deschise iar nava şi-a început odiseea cu mare fast, în salve de tun. Nu a apucat să guste prea mult din gloria promisă – la doar un kilometru de la plecarea sa din fața Palatului Regal, o pală de vânt a înclinat catargele … dar nava a rezistat. A doua pală a fost decisivă iar apa a intrat prin chepengurile punții inferioare, care nu apucaseră să fie închise. În doar câteva minute, mândria flotei regale suedeze se scufunda la 30 de metri sub nivelul apei, luând tribut aproximativ 30 din cei 150 de membri ai echipajului. La scurt timp, ştirea a ajuns la urechile regelui, care a căutat vinovații. Nimeni nu a plătit pentru tragedie, vinovate fiind găsite tocmai victimele care au sfârşit odată cu Vasa.

Legendara corabie a rămas uitată pe fundul apei timp de 333 de ani, până la începutul anilor 1950, când Anders Franzén, un pasionat vânător de epave a inițiat o acțiune de identificare. A reuşit să o găsească în 1956 iar în urma eforturilor comunității, Vasa a fost readusă la suprafață, integral în 1961. A urmat un lung şi complex proces de restaurare şi conservare. Datorită salinității foarte scăzute din Marea Baltică (am testat asta cu câteva zile înainte la Jūrmala), structura s-a conservat perfect, însă exista pericolul deteriorării rapide la contactul cu oxigenul din aer. Timp de 10 ani a fost stropită cu apă şi tratată cu o substanță de conservare (PEG – polietilen glicol). Au fost recuperate peste 14.000 de obiecte din lemn (incluzând aici cele peste 700 de sculpturi), osemintele marinarilor înecați şi obiectele personale ale acestora, precum şi cele şase vele imense, subțiri ca pânza de păianjen, care nu apucaseră să fie întinse. S-a luat decizia ca Vasa sa ajungă piesă de muzeu.

Dar ce muzeu o putea cuprinde? Imensa structură a fost mutată pe insula Djurgården, pe un fost domeniu de vânătoare regal. Datorită mărimii sale, constructorii au fost nevoiți să ridice cu grijă pereții noului muzeu, având alături un exponat extrem de delicat, de o valoare inestimabilă. Azi, Vasa este una din cele mai mari piese de muzeu din lume, o construcție care şi-a câştigat faima nu în timpul scurtei sale vieți, ci abia după secole de uitare, timp în care a zăcut în negura istoriei, sub mâlurile Balticii. Un must see pentru orice călător care bate la porțile Stockholmului.

Vasa este o experiență unică, o întoarcere în trecut, un portal către viitor, o călătorie în timp. O poveste tristă cu final fericit. Doar că povestea ei … merge mai departe.

Related posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.