Safari în deşertul Arabiei – Emirate vs Qatar

Acum, în plină iarnă, când nămeţii îşi fac de cap prin ţinuturile mioritice, o relatare despre soare şi căldură cred că ar fi numai bună. Aşadar, puneţi sania în cui şi urcaţi într-un 4X4 – nu pentru a înfrunta munţii înzăpeziţi, ci mai degrabă dunele de nisip ale Arabiei.

 

La peste 35° nici nu mai contează dacă Moş Crăciun vine cu renul sau cu cămila. Odată debarcat în Orientul Mijlociu e musai ca una din experienţele din zilele următoare să fie explorarea deşertului. Vechile mijloace de transport aproape au dispărut – în prezent, cămilele mai sunt bune pentru o fotografie alături de turişti sau ca monedă de schimb pentru vreo nevastă mai pricepută. Azi, arabii gonesc prin deşert cu maşinile de teren. Şi ce maşini …

Pentru că în ultima perioadă am avut două experienţe similare în deşert, m-am gândit să încerc o paralelă iar voi să trageţi concluziile. Două tururi aparent similare dar cu câteva mici particularităţi. În principiu, în ambele cazuri se procedează la “băşuitul dunelor” (în engleză i se mai spune Desert Safari sau Dune Bashing). Adică te dai huţa jumătate de zi pe toate dunele de nisip pe care le întâlneşti în cale. La final ajungi într-o “oază” în plin deşert unde eşti omenit cu diverse bucate şi, dacă este în program, o tanti îţi arată buricul ca să-ţi alunece mielul mai uşor pe gât. Aceste tururi au diverse denumiri, în funcţie de program. Cei din Emiratele Arabe Unite îi spun Sundowner iar cei din Qatar – Inland Sea Safari.

În ambele ţări am ales două tururi clasice. Evident, oferta era mult mai generoasă de ambele părţi, cu tururi care includeau şi înnoptatul la cort, în pustiu. Ne-am promis ca acesta să fie următorul pe listă dacă soarta ne va mai aduce faţă în faţă cu deşertul. Diferenţa de preţ între cele două era nesemnificativă – qatarezul ne-a costat 110 USD, în timp ce turul din Emirate aproximativ 100 USD, preţ care variază în funcție de sezon. Majoritatea agenţiilor oferă astfel de distracţii – la recepţia hotelului, la companiile aeriene sau direct pe internet. Am găsit pentru Emirate un tur la jumătate de preţ pe care l-am achiziţionat online încă de acasă, înainte de plecare. Nu a fost cea mai bună idee, pentru că vinerea, spre exemplu, este weekend şi arabul stă relaxat la umbra palmierului. Se pare că sistemul online nu ştia acest amănunt de vreme ce totuşi a validat tranzacţia. Am avut în Dubai probleme şi la final a trebuit să anulez tot, iar după câteva telefoane tăioase agenţia mi-a returnat banii pe card. Am cumpărat alt tur de la hotel şi recomand să folosiţi această variantă. Mult mai flexibili mi s-au părut qatarezii, care ne-au aranjat în aceeaşi zi un tur doar pentru 6 persoane. Într-o zi în care nu se organiza safari.

Şoferul te ia de la hotel iar la final te lasă tot în faţa lui. Există programe de dimineaţă, dar este mult prea cald, în plus pierzi apusul, pentru că în general arvuneşti jeepul pentru jumătate de zi. De aceea, majoritatea tururilor încep după amiază, când soarele îşi pierde treptat din intensitate. Nu uita să pleci cu apa după tine, până la proţap ai nevoie de hidratare. Şi amănuntul cel mai important: nu mânca nimic înainte că rişti să-i umpli de respect maşina lui arăbete. Cei din ultimul rând de scaune vor fi mult mai solicitaţi.

Dacă în Emirate ne-am strâns o caravană de 10 jeepuri, în Qatar am fost singuri. Am mai întâlnit maşini la faţa locului, dar fiecare era pe cont propriu. Din acest punct de vedere mi-a plăcut caravana, pentru că şoferii, veritabili aşi ai volanului, se completau reciproc, spre deliciul turiştilor care aveau posibilitatea să-şi facă unii altora fotografii. Maşina de bază este Toyota Land Cruiser, ocazional mai apare Nissan Patrol, fiecare cu câte 7 locuri. Probabil că bolizii sunt modificaţi sau au vârful de gamă al motoarelor pentru că impresionează la propriu prin dezinvoltura cu care urcă dunele, uneori la unghiuri imposibile, moment în care te simţi ca în montaigne russe. La limita răsturnării, maşinile străbat întinderea de nisip fără niciun efort. Înainte de fiecare cursă, cauciucurile sunt parţial dezumflate pentru o mai bună aderenţă.

Dunele din Emirate sunt mai abrupte decât cele din Qatar. În primul caz ai parte de mai multă hâţâneală, în al doilea experimentezi autostrada naturală din deşert. Traseul duce uneori în linie dreaptă iar maşinile ating şi chiar depăşesc suta pe o suprafaţă destul de instabilă, acolo unde pe alocuri dispare nisipul. Pe această şosea, să-i spunem astfel, am ajuns până în sudul Qatarului, la graniţa cu Arabia Saudită. Dacă în Emirate nu am văzut marea, în Qatar ne-am oprit şi am făcut o baie în apele Golfului Persic, aceasta fiind particularitatea turului, dată chiar de denumirea sa. Senzaţia de a te afla între apă şi deşert este foarte plăcută. Imaginaţi-vă duna care se sfârşeşte lin în mare …

Din când în când se fac opriri pentru relaxarea turistului şi răcirea motoarelor. Atunci e momentul să mitraliezi deşertul cu aparatura foto şi să îţi surprinzi jumătatea în diverse ipostaze inedite, producând material numai bun pentru amintiri de neuitat. Deşertul Arabiei este superb, nisipul este extrem de fin, microscopic, iar culoarea sa aurie variază în funcţie de momentele zilei. Apusul este incredibil. L-am savurat în Emirate secundă cu secundă, până când soarele s-a retras încet-încet către bârlogul lui din nisip. L-am pierdut inexplicabil în Qatar pentru că şoferul nu s-a sincronizat şi a a oprit când astrul trecuse deja peste dună. E drept, cu câteva minute în urmă am asistat în direct la împotmolirea într-o mocirlă a unei maşini, cu tot cu turişti.

În fine, după câteva ore de hopa sus pe dune/păzea că o luăm în jos vei avea parte de o seară arăbească ce se doreşte autentică, în inima deşertului (Emirate) sau la malul mării (Qatar). “Oaza” este de fapt un ansamblu de corturi dispuse pe lateral, bucătăria de campanie și barul sunt într-un colț iar în mijloc vei găsi mesele, pernele şi covoarele, aşezate direct pe nisip, la fel ca în povestirile celor O mie și una de nopți. În surdină se aud ritmuri orientale. În acest cadru vei savura o cină delicioasă. Şoferii lasă volanul şi se ocupă de grătarele imense unde sfârâie ademenitor kebabul. În Emirate cred că erau aproximativ 300 de turişti, într-un complex al unei singure companii. În Qatar … doar 6, cum am mai spus, un singur jeep. Băutura şi mâncarea sunt incluse în preţ, la fel shisha (narghileaua) şi dansul din buric. Pentru 6 persoane nu s-a deranjat nimeni să ne asigure spectacol, dar în partea cealaltă a fost un adevărat haos. Protagonistele sunt majoritar rusoaice, frumoase foc şi au arta dansului în sânge. Spectacolul merită toţi banii iar la final, dacă eşti doritor, poţi dansa alături de oacheşa rusoaică. Noi am fost.

În compensare, turul din Qatar ne-a oferit o seară excelentă, relaxantă, total opusă față de agitația serii din Emirate. Am părăsit oaza, ne-am căţărat pe duna din vecinătate şi timp de o oră şi jumătate am lenevit întinşi pe nisipul cald, privind și numărând stelele căzătoare. Privit din deşert, cerul este limpede iar Calea Lactee pare mai aproape. A fost una din acele seri pe care nu le uiţi toată viaţa. Misteriosul deşert ni s-a deschis şi am povestit din toate cele. Târziu, în noapte, ne-am întors în Doha, mergând paralel cu ţărmul. Foarte mulţi localnici erau la pescuit, fiecare având în dotare câte o namilă de 4X4. Ce face petrolul din oameni …

Concluzionând, aş spune că turul din Qatar a fost mai interesant datorită mării şi a faptului că am fost singuri (pură întâmplare, desigur), dar cred că e bine că l-am experimentat şi pe cel din Emirate. Oricare ar fi alegerea, experienţa unui safari în deşert nu poate fi prea mult descrisă în cuvinte sau imagini, ea trebuie trăită la faţa locului. În ceea ce ne priveşte, aşteptăm cu nerăbdare reîntâlnirea cu întinderea de nisip a Arabiei … poate în Desert Overnight.

Related posts

8 comments

  1. Mi-ai luat-o inainte 🙂 Dar concluzia este aceeasi, peisajul din Dubai nu se compara cu cel din Qatar… desi trebuie sa recunosc ca m-am simtit mai in siguranta in Dubai. Aici sunt relativ noi tururile de genul asta, inca mai au de invatat ghizii.

  2. Ioana, nu te-ai simțit în siguranță pe dunele din Qatar? Doar erai cu noi … 🙂
    Poți veni oricând cu noutăți pe tema asta – deșertul e la picioarele tale.

    Claudia … nu te subaprecia. Oricum, nu vei avea timp să te gândești la asta.

  3. Am niste prieteni care au facut asta in Tunisia si au fost tare incantati.Mi-as dori si eu da pana la desert ma multumesc cu zapada de afara pt un off-road.

  4. De mult timp tot incerc sa explorez si eu desertul african insa intotdeauna intervine ceva mai presus de dorinta asta arzatoare. Candva tot o sa-mi indeplinesc acest vis! Frumoasa povestea si la fel de frumoase imaginile.

  5. Ce imagini!
    Am fost doar cu camila, mici plimbari. In Tunis, Maroc, Egipt
    Mi-as dori sa merg si intr-un tur organizat o zi, dar nu cu masina….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.