Foto flash – Moroşenii
În ultima seară am primit cu bucurie invitaţia gazdei noastre de la cabana Iza de a proba îmbrăcămintea tradiţională maramureşană.
Ca să fiu sincer, pusesem încă din prima zi gând rău manechinului din sala de mese, cu intenţia criminală de a-l lăsa fără nădragi. Şi pentru că gazdele aveau o cameră specială aranjată “ca pe vremuri” (cu cergi, miţoase, perne brodate şi dulap cu haine moroşene), nu am scăpat ocazia şi ne-am înţolit ca la carte, după cum vedeţi în fotografie. În timpul prezentării materialelor am aflat lucruri interesante, cum ar fi faptul că unele cămeşi sunt atât de bune din punct de vedere al calităţii (asta am văzut-o cu ochii noştri) încât se transmit din generaţie în generaţie. De asemenea, o băsmăluţă poate ajunge să valoreze sute sau chiar mii de lei. Toate materialele au fost cusute manual, de către mama gazdei, încă de când era fată, pe lângă zestrea primită la nuntă.
În Maramureş se păstrează tradiţia şi lumea, în special femeile se îmbracă duminica în port popular. A doua zi de Paşte, fiecare locuitor iese obligatoriu în costum. Dacă vă nimeriţi pe acolo veţi primi în mod garantat straie pe măsură, astfel încât veţi deveni un localnic autentic. În ciuda faptului că par groase, hainele sunt incredibil de uşoare şi lejere, dar astfel de materiale au valoarea lor. Numai cojocul costă de la 300 de ron în sus. Am primit şi clop (adică pălăria moroşenilor) şi, deşi mi s-a explicat că fundiţa se poartă la spate, am insistat să se vadă în fotografie. Băsmăluţa fetelor se poartă dată pe spate, pentru a lăsa să li se vadă părul, sporindu-le astfel frumuseţea. Sincer, uitându-ma atent la Renu, pot să spun că moroşancă îi stă mult mai bine decât chinezoaică, beduină sau gheişă 😉
Cam asta a fost povestea călătoriei noastre prin Maramureşul de poveste. Sperăm că v-a plăcut şi că v-am dat câteva idei în organizarea viitoarelor incursiuni pe Valea Izei. Dacă v-aţi propus o astfel de vacanţă, nu veţi da greş. Ne gândim deja la o întoarcere cu ocazia unei sărbători (Paşte sau Crăciun), sperăm să fie cât mai aproape. Scriind aceste rânduri, nu mă pot abţine şi voi încheia astfel:
No, dragi prieteni călători, poftiţi în vagoane! Şedeţi blânzi, că amu ne-om da cu mocăniţa, pe Vaser în sus!
Frumoasa fotografie, morosenilor!
🙂 Mai avem și altele 😉