Instant Search

Poveștile lui Vlăduț – Castelul Bran, între mit și istorie

This slideshow requires JavaScript.

Unele povești, în timp, se metamorfozează în realitate. Pornind de la o subtilă nuanță a istoriei, combinată cu imaginația înflăcărată a unui scriitor, o documentare a folclorului european și un stil editorial care ține cititorul cu sufletul la gură, ne trezim că un roman scris acum mai bine de un secol reușește să susțină în prezent turismul într-o zonă din Romania considerată pe cât de frumoasă, pe atât de misterioasă.

 

Dragi prieteni, eu sunt Vlăduț, un vampirel simpatic, urmaș al cunoscutului conte Dracula … mă rog, așa se spune pe aici. Străbunii mei au fost cavaleri neînfricați, ce au stăpânit de veacuri acest loc numit Transilvania – un tărâm frumos, mistic, plin de istorie. Unii ar crede că e plin de vampiri însetați de sânge dar nu e deloc așa. Singurul vampir am rămas eu iar sângele l-am înlocuit cu … ciocolată. În fapt, urmașii mei nu au fost niciodată atât de răi precum se spune. Povestea mea vă va însoți în locurile în care istoria s-a contopit cu legenda, dând naștere unor lucruri nemaivăzute și nemaiauzite. Și unde ar fi cel mai potrivit să începem această poveste decât la castelul Bran, cel mai cunoscut loc al Transilvaniei?

Dracula este confundat cu domnitorul valah Vlad Țepeș iar singurul punct în comun cu castelul Bran este faptul că acesta a fost ținut aici 2 luni prizonier de către regele Ungariei, Matei Corvin. Numele Dracula se datorează faptului că Vlad Țepeș se semna cu numele tatălui său, care făcea parte din Ordinul Dragonului, un ordin al cruciaților (Societas Draconistrarum, în latină), preluarea în limba română fiind Drăculea – fiul lui Vlad Dracul, tatăl.

În lumea largă, la o primă strigare, Branul este considerat castelul lui Dracula iar Transilvania un tărâm dedicat mai degrabă magiei și vampirilor, știindu-se că estul Europei a avut întotdeauna un aer mai misterios. Turiștii străini care vizitează castelul sunt preocupați mai degrabă de vampiri și de o posibilă urmă a lui Dracula decât de istorie, în timp ce doar o parte din turiștii români sunt conștienți de confuzia creată de un roman faimos, care descria un castel ce ulterior s-a considerat a fi cel din Bran.

Castelul merită vizitat, nu datorită legendei create în jurul romanului și mai ales datorită istoriei sale de secole. Fiind construit pe o stâncă, acesta are aerul impunător dat de stilul gotic, caracteristic vremurilor în care a fost realizat. Început în 1211 de către cavalerii teutoni, construcția a fost reluată în anul 1377, când sașilor din Scaunul Brașovului li s-a permis de către regele Ludovic I al Ungariei să ridice o nouă cetate ce a fost finalizată la 1388, având rol de vamă și fortăreață la granița estică a Transilvaniei.

De-a lungul timpului, castelul și-a câștigat locul său în istorie, fiind martorul sângeroaselor evenimente care l-au propulsat în legendele create de romancierii avizi de senzațional. A fost în realitate un bastion în calea expansiunii Imperiului Otoman, turcii fiind înfrânți de Iancu de Hunedoara chiar aici, la Bran. Istoria sa recentă este strâns legată de Regina Maria – în anul 1920, castelul este donat familiei regale, ca semn de prețuire al înfăptuirii marii Uniri.

În prezent, restaurat și bine întreținut, vizitat de peste jumătate de milion de turiști pe an (cifra pentru anul 2015 fiind undeva la 630.000), castelul se încadrează perfect în peisajul de vis al zonei Bran-Moeciu. Dacă scoți din context aglomerația din târgul de la poalele monumentului, dar unde dacă ai ochi și răbdare se mai pot găsi și produse de calitate la prețuri acceptabile, ca de exemplu ii brodate manual sau alte țesături de bună calitate, plus partea gastronomică legată de brânza de burduf în coajă de brad și slăninuța afumată, dacă ai și o cazare într-o zonă adiacentă (nu chiar în centrul orașului), ai garanția unei călătorii reușite.

S-ar fi gândit Bram Stoker, când a terminat de scris romanul Dracula în anul de grație 1897 în Anglia, că va reuși să transforme Castelul Bran într-un pol al turismului românesc? Există reminiscențe ale strămoșilor – vampirii sunt orientați către sânge, dar invitații lor în Transilvania aveau parte de festinuri culinare cărora Bram Stoker le dă un aer medieval, cu o savoare autentică, descriindu-le amănunțit: unde altundeva se putea mânca un paprikaș foarte bun cu un fel de porridge de mălai, vinete umplute sau “frigărui haiducești”, ce erau bucăți de slănină, ceapă și carne de vită preparate cu boia, fripte la foc aprig … dacă nu în Transilvania?

Comercială sau nu, această poveste funcționează, iar cei care vin în contact cu străinii ce vor să viziteze România știu cel mai bine acest lucru, printre primele întrebări fiind: mergem să vedem și castelul lui Dracula, da?

Vă invit acum să vizitați Castelul Bran și să cunoașteți adevărata istorie a acestui loc, așa cum a fost ea făurită de strămoșii mei, ignorând coada de la intrare, care începe de la primele ore ale dimineții și unde poți asculta toate limbile pământului. Începeți cu o plimbare prin grădinile de la bază, dați o tură prin Muzeul Satului, apoi intrați în castel. Mergeți fără grabă pentru că holurile și camerele sunt multe și întortocheate. Veți descoperi salonul de muzică și biblioteca, apoi camerele regale, o ușă pictată din salonul Biedermeier, scara secretă din piatră, dormitoarele regale, loggia unde vă puteți odihni, admirând de sus curtea interioară și fântâna … iar dacă v-a plăcut, vă voi conduce data viitoare prin alte locuri frumoase ale Transilvaniei, pentru a descoperi împreună un ținut autentic, dincolo de poveștile răstălmăcite în romane.

Articol susținut de Romanian Art&Craft. Produsele Vlăduț’s Story pot fi cumpărate online sau în magazinele Art&Craft din Sibiu și Târgu-Mureș și în cadrul galeriilor comerciale Best Value din Aeroporturile Henri Coandă – Otopeni, Timișoara, Cluj, Craiova și Constanța.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *