Instant Search

Staré město, krásné město. Inegalabila Praga (3)

This slideshow requires JavaScript.

Un České pivo, o masă copioasă şi o plimbare pe Uliţa de Aur. O nouă zi în Praga.

 

Episodul anterior

Dacă tot am pomenit despre privelişti şi panorame trebuie să menţionez că vederea supremă peste Praga o vei găsi urcând în Petřínská rozhledna sau mai pe româneşte Turnul Petrin, construit în anul 1891 şi folosit pe timpul războiului ca turn de transmisiuni. Deşi este mult mai scund decât Eiffel (doar 60m), fiind situat pe vârful unui deal, depăşeşte ca înălţime celebrul turn parizian. Dealul se află în parcul din vecinătatea castelului şi există posibilitatea de a ajunge aici cu funicularul.

Prin apropiere se găseşte un complex sportiv, locul unde Steluţa a luat o bătaie de pomină la prima noastră escapadă de la echipa locală Slavia. Ca fapt divers, din turnul Petrin se poate observa un stadion. Nu multă lume ştie că, neoficial, cel mai mare stadion din lume nu este brazilianul Maracana, ci Strahovy, aflat la doi paşi de Petrin. Nu mai puţin de 8 terenuri de fotbal de află în incinta acestuia. Din exterior, structura impresionează şi dezamăgeşte în acelaşi timp. Construit în vremurile apuse după arhitectura comunistă de tip balşoi, stadionul se afla acum câţiva ani într-o stare avansată de degradare. Având aproape 200.000 de locuri, serveşte azi ca bază pentru antrenamente.

Din vârful turnului se poate vedea până departe la Turnul Žižkov. O apariţie surprinzătoare este amplasată pe malul Vltavei, în dreptul podului Jiráskův. Tančící dům sau Casa care dansează ori Casa beţivă are o arhitectură neobişnuită, în total contrast cu clădirile în stil baroc, gotic şi art nouveau din împrejurimi. Având forma unor dansatori (din acest motiv a fost supranumită Ginger şi Fred), a fost iniţial criticată de vecinul şi fostul preşedinte Vaclav Havel, nemulţumit de designul anti-tradiţional care nu armoniza cu celelalte construcţii. Treptat însă, clădirea a dobândit o neaşteptată notorietate, fiind azi unul din simbolurile moderne ale oraşului. Merită să dai o tură prin zonă. În apropiere se află şi Národní divadlo (Teatrul Naţional).

Am tot povestit de obiective, poduri şi castele şi  ne-a lovit foamea. Se poate mânca ceva prin Praga …? O, şi încă cum! În puţine locuri din lume vei găsi o atmosferă atât de intimă precum în restaurantele pragheze. În prima incursiune m-au impresionat cârciumile mici, cochete, cu maxim 3-4 mese şi meniurile savuroase. Într-o zonă atât de turistică era imposibil să nu existe o sumedenie de restaurante aranjate cu mult bun gust, rafinament, cu terase în plină stradă sau la malul apei. Majoritatea oferă trecătorilor meniuri fixe, afişate la intrare în cele mai originale moduri cu putinţă. Mâncare este proaspătă. În intervalul orar 12 – 16 vei beneficia de discounturi substanţiale, un meniu ajungând să coste în medie 7-8 euro.


Şi pentru că suntem la capitolul păpică, iată recomandarea noastră: Restaurace BarBar. Oferă meniuri la alegere (din câte două feluri – o supă şi cel principal). De obicei, în meniul clasic din Praga este inclus desertul, berea fiind plătită separat. La BarBar vei primi în loc de desert un Staropramen rece şi proaspăt. Îţi garantez că vei cumpăra şi a doua bere. Am descoperit restaurantul pe o stradă lăturalnică în Malá Strana. Preţul meniului, aproximativ 5 euro (două feluri şi bere). Atmosfera, inclusă în preţ. Am degustat într-o zi un iepure la cuptor cu varză, o minunăţie. Pentru a localiza cârciuma, poţi naviga pe harta alăturată. Din surse confirmate anul trecut, preţul a rămas acelaşi. După o masă copioasă merge o siesta în parcul din apropiere, Ostrov Kampa. Pe latura sa nordică se află Zidul lui Lennon unde îţi poţi lăsa mesajul pacifist, alături de cel al celebrului cântăreţ, pierdut în timp printre mâzgăliturile de toate felurile scrise de turişti.

Am pomenit de bere? Toată lumea ştie că Praga este sanctuarul sublimei licori iar cehii sunt cei mai mari băutori din lume. Este un adevărat sacrilegiu să pleci din Praga fără a gusta măcar un ţap de České pivo pe care o vei găsi în absolut orice local, terasă magazin, sub diverse feluri, culori, arome, cantităţi. Există aşa numitele pivovary, microberăriile care produc pe loc bere nefiltrată. Preferate îndeosebi de localnici, nu sunt ocolite nici de turişti. Am avut plăcerea de a trăi experienţa unei seri într-un astfel de local în care nu se servea altceva decât bere. Concurenţa este acerbă, dar la Praga marca dominantă se numeşte Staropramen, berea locală care se produce în zona Vltavská. Fabrica se poate vizita, pentru mai multe detalii click aici.

Dacă te mai ţin picioarele după berile consumate la fabrică, incluse în preţ, treci perpedes peste Zeleznicni Most, podul de cale ferată ce leagă Vyšehrad de Smichov peste râul Vltava. Originalul a fost construit în 1872, iar la începutul secolului XX a fost terminat actualul pod. Te îndrepţi spre Vyšehrad, vechea fortăreaţă unde se află Basilica Sf.Petru şi Pavel precum şi un cimitir în care sunt înmormântate personalităţi de seamă ale culturii cehe, precum muzicianul şi compozitorul Antonín Dvořák. Alte minivinării, alte panorame către oraş şi către Vltava, ce se pierde şerpuind către sud. Din orice punct, Praga este minunată.

Pe final de zi, dacă mai ai timp, dă o tură în preajma castelului şi intră într-o lume de poveste păşind pe Zlatá ulička, o stradă desprinsă parcă din alte vremuri. Construită iniţial pe vremea regelui Rudolf al II-lea de Habsburg pentru locuinţele celor 24 de gărzi ale sale, uliţa şi-a dobândit faima datorită personalităţilor care şi-au stabilit reşedinţa aici. De departe, cel mai faimos a fost scriitorul şi filosoful Franz Kafka. La numărul 22, într-o căsuţă simplă se află un mic muzeu şi librărie. Pe peretele casei este încastrată o mică plăcuţă pe care scrie: Zde žil (aici a trăit) Franz Kafka. Strada este de un pitoresc aparte. Se spune că numele său vine de la aurarii care au trăit o perioadă pe Zlatá ulička. Alţii sunt de părere că aceştia erau de fapt alchimişti care transformau fierul în aur şi produceau piatra filosofală şi elixirul vieţii … Kafka, frate!

Dacă ajungi la Praga într-un citybreak, ai tot timpul la dispoziţie să iei oraşul la pas. Transportul este bine pus la punct, cu celebrele sale tramvaie care au ajuns şi pe la noi. Dacă stai mai mult, nu uita să dai o tură pe la Karlovy Vary sau Kutna Hora. Pentru o tură completă prin Praga sunt necesare minim 4-5 zile. Şi nu uita să bei o bere. Pentru că nimic nu e mai plăcut decât să stai la o terasă pe malul Vltavei, privind către palat şi degustând un ceske pivo … la mama lui. Într-o lume modernă şi globalizată, Praga este un exemplu de rafinament şi eleganţă, un loc boem din inima Boemiei.

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *