Instant Search

Foto flash – Viața la stână

This slideshow requires JavaScript.

Brânza de burduf, învelită în coajă de brad este una din specialitățile ciobanilor din zona culoarului Rucăr – Bran. Nu este doar o strategie de marketing – ținut astfel, produsul capătă o aromă deosebită, datorită rășinilor sale cu efect curativ.

 

Obiceiul învelirii brânzei în scoarță de brad sau molid datează încă de pe vremea dacilor. Este și un mod ecologic de a conserva deliciosul preparat, fiind astfel ferit de acțiunea aerului și a eventualilor dăunători. Am văzut la stână cum ciobanii depozitează urda în saci mari de rafie, în locuri întunecate și răcoroase, săpate parțial în pământ. Despre tehnica fierberii urdei și despre cum se bate untul în putinei am aflat urcând la o stână de vaci din zona Rucărului. Câinii erau preocupați cu alergatul ciutelor prin pădure așa că, spre norocul nostru, ne-am apropiat fără evenimente generatoare de emoții.

Viața la stână este grea. Oamenii se trezesc la 4 dimineața și până spre apusul soarelui aproape că nu au odihnă. Ciobanii (sau văcarii, în cazul nostru) mână animalele pe drumurile știute, având grijă la râpe și sălbăticiuni. Câinii, în general selectați din rasele ciobănesc mioritic sau ciobănesc carpatin (câteodată bucovinean, rasă dezvoltată la stânele din nord) ocupă poziții strategice, camuflați adeseori la liziera pădurii. În acest an au avut noroc – niciun prădător nu le-a dat de furcă. Animalele sunt adunate în primăvară de la săteni și predate toamna, în așa numitul răvășit. Periodic se face măsura laptelui iar proprietarul își primește rația de produse – brânză, urdă sau caș.

Pentru cei veniți de la oraș, o zi la stână reprezintă o neașteptată mostră de autenticitate – ceaunul din șură, încins la foc iute și brăzdat de razele soarelui care pătrunde printre uluci, mirosul omniprezent de brânză, dangătul obsedant al talăngilor de la gâtul animalelor și glasul ciobanilor care se îndeamnă la muncă, toate acestea par, în secolul tehnologiei, desprinse dintr-un film din altă epocă, chiar dacă ciobanii pomenesc din când în când de laptop, tabletă sau Facebook (n-or fi ei mai prejos decât mult mai celebrul confrate Ghiță).

La final, răsplata – gazda noastră ne-a așternut pe masă numai bunătăți: un bulz la tigaie pe cât de atrăgător pe atât de mare producător de colesterol, un balmoș de îți venea să te lingi pe degete doar uitându-te la el, o jintiță proaspătă (produs lichid obținut prin încălzirea treptată a zerului de la caș, ce conține mici bucățele de brânză), un boț de urdă, alături de un ceaun de mămăligă. Cum era de așteptat … s-au bătut turcii la gura noastră 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *