Instant Search

Călător prin România – Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus

This slideshow requires JavaScript.

Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă

 

La poalele Făgăraşilor, aproape de marginea protectoare a pădurii, pierdut între construcţii noi răsărite de niciunde în ultimul deceniu, îşi află sălaş un adevărat colţ de rai. Impresia de tihnă şi pace sufletească ne este dată încă de la primii paşi făcuţi pe drumeagul îngust – acum asfaltat – ce duce către chiliile şi bisericile ce formează în ziua de azi unul din cele mai mari complexe mănăstireşti din România: cel de la Sâmbăta de Sus. În centrul său, ca mărturie peste veacuri, în credinţă şi statornicie, găsim Mănăstirea Brâncoveanu, ctitorie a voievodului martir ce-i poartă numele, săvârşită la început de secol al XVII-lea. De fapt, cea mai veche dovadă creştină a acestui loc este Izvorul Tămăduirii, aflat azi în incinta complexului. Lângă acest loc de legendă a ales vornicul Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin – ce deţinea moşii întinse pe domeniul de la Sâmbăta de Sus – să ridice în jurul anului 1654 o mănăstire din lemn, având la acea vreme dublu hram (Adormirea Maicii Domnului şi Izvorul Tămăduirii).

Mai târziu, nepotul său Brâncoveanu Constantin, “boier vechi şi domn creştin” (aşa cum a fost personificat în balada culeasă de Alecsandri), în dorinţa sa de a stăvili fenomenul de catolicizare al lăcaşelor de cult din Transilvania impuse de habsburgi, a decis să întărească zidurile bisericii, înlocuind lemnul cu piatră şi cărămidă. A înfiinţat apoi o şcoală de grămătici, un atelier de pictură în frescă şi ulterior o tipografie. Nu se ştie exact data ridicării bisericii din piatră, hrisoavele vremii datează evenimentul în jurul anului 1696. După ceva vreme, la 15 august 1714, la împlinirea vârstei de 60 de ani, voievodul Brâncoveanu avea să fie decapitat împreună cu cei patru fii şi sfetnicul său Ianache, tocmai la Constantinopole. Menţinându-şi credinţa în ortodoxism, acesta îl înfruntă pe sultanul Ahmed, preferând în schimb să-şi vadă copiii pierind unul după altul. Scena cumplitelor crime este dramatic zugrăvită pe peretele de la intrarea în Paracliser, aflat la etajul 1 al complexului de la Sâmbăta de Sus. Trupurile brâncovenilor, recuperate de creştini din Bosfor sunt ulterior îngropate în secret de Doamna Marica, rudă prin alianţă cu voievodul, în biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti. Mulţi pelerini trăiesc cu convingerea că rămăşiţele brâncovenilor s-ar afla în incinta mănăstirii de la Sâmbăta însă placa funerară este doar un omagiu.

Din păcate, în 1785 biserica este distrusă de habsburgi şi reconstruită în mai multe etape până să ajungă la ceea ce este azi. Înfruntând tenebrele istoriei, mănăstirea a rezistat în timp, devenind un exemplu de statornicie prin credinţă. În timpurile noastre, complexul de la Sâmbăta este unul din cele mai vizitate din ţară. Partea comercială este ţinută departe, la intrarea în complex astfel că de fiecare dată am avut parte de momente de tihnă, fără aglomeraţie şi fără stres. Cei ce doresc să rămână în zonă se pot caza la unul din hotelurile răsărite în apropiere, deşi acestea crează mai degrabă impresia unei expansiuni forţate a turismului de masă ecumenic.

Drumul către munte este realmente superb. Din dreptul comunei Voila, aflată pe şoseaua Braşov-Sibiu, se ramifică o stradă care duce direct spre poalele muntelui, trecând pe lângă centrul hipic de la Sâmbăta de Jos, mergând apoi pe un platou deschis ce binecuvântează privitorul cu panoramele făgărăşene incredibile. Perspectiva către munte, privit de pe acest platou duce imediat la dorinţa nestăvilită de a opri maşina şi a trage câteva cadre memorabile. Pe timp de iarnă, dacă plugul şi-a făcut datoria şi se poate înainta, peisajul devine de basm. Oricum, nu uitaţi să vă luaţi aparatul foto. La intrare suntem întâmpinaţi de mesajul citat în şapoul articolului, scris pe un panou. Vechea mănăstire am găsit-o de multe ori închisă, dar în Paracliser se poate intra. Există aici un muzeu şi o bibliotecă ce adăpostesc o colecţie impresionantă de icoane pe sticlă, cărţi, manuscrise vechi şi alte obiecte de cult, datând din secolele XIV-XIX, în mare parte donate de unul din ctitorii mănăstirii, Antonie Plămădeală. Nu în ultimul rând amintim de Academia de la Sâmbăta, parte a complexului ce adăposteşte camere şi un amfiteatru, destinate pelerinilor ce doresc să petreacă în meditaţie câteva zile în natură.

După ce v-aţi rugat la toate cele sfinte, nu plecaţi fără a face un tur general. Printre coridoarele din marmură albă, impecabil întreţinute am găsit mormintele diverşilor stareţi care au slujit în timp la Sâmbăta, alături de placa funerară a lui Constantin Brâncoveanu. Cel mai cunoscut dintre ei, părintele Arsenie Boca nu este îngropat aici, ci la mănăstirea Prislop. Cei care ajung la mănăstire se mulţumesc să dea o tură prin incintă şi să aprindă o lumânare la paracliser, eventual să se răcorească cu apă rece din Izvorul Tămăduirii. Nu mulţi ştiu că în colţul diagonal opus intrării se iese către un iaz păstorit de cei aproximativ 40 de călugări ai mănăstirii. Lacul se află chiar la marginea pădurii, într-un cadru natural de poveste. Pescarii amatori ar fi invidioşi să vadă crapii imenşi ce se lăfăie nestingheriţi aproape de luciul apei. Până la iaz însă vă puteţi delecta cu una din cele mai interesante încăperi – sala de mese. În zile de sărbătoare (şi nu numai) puteţi avea şansa de a fi oaspeţi la praznic, aşa că nu rataţi.

La Sâmbăta de Sus ajungem în medie o dată pe an, când ne aflăm în drum spre Sibiu (venind dinspre Braşov) ori mai departe către cetăţi. Este un popas mai mult decât binevenit, într-o zonă aparent izolată şi totuşi atât de aproape de civilizaţie. Un loc perfect pentru rugăciune şi meditaţie. Pentru a evita aglomeraţia şi afluxul de turişti vă recomandăm ca vizita la mănăstire să fie făcută dimineaţa ori spre seară, înainte de vecernie, când sunetul clopotelor şi aerul tare de munte îţi aduc aminte că ai ajuns în acest loc binecuvântat de natură şi de Dumnezeu, numit Mănăstirea Brâncoveanu.

7 comments

  1. Pai, eu v-am descoperit pe site-ul ghiduri-turistice, unde participati la un concurs pentru promovarea Romaniei – cu articolul despre Sambata de Sus. Doar nu v-au atasat ei fara stirea voastra.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *