Instant Search

Școala de vară în Retezat

This slideshow requires JavaScript.

Nu trebuie să fii un mare fotograf pentru a urca pe munte. Nici măcar un montaniard desăvârșit pentru a face fotografia vieții. Dacă reușești să adaugi acestei combinații aerul tare al înălțimilor și o doză consistentă de voie bună și optimism, vei reuși să aduni în tolba amintirilor lucruri de neuitat. De acolo, din vârful Retezatului.

 

Am parcurs acest munte pe vremea studenției, patru ani la rând, pe aproape toate cărările. N-am uitat IMS-ul ce căra fără probleme tona de turiști pe drumuri imposibile, până aproape de Pietrele, frigul crâncen de la Bucura, accesul greoi din Pui, călătoria în basculanta mânjită de bălegar, camparea de poveste de la Stâna de Râu, fulgerul globular care aproape ne-a explodat în față pe Piatra Iorgovanului, câmpul de fragi de la Câmpușel și ursul care semna aproape în fiecare seară condica la stâna din spatele Poienii Pelegii. Paradoxal, niciuna din turele anterioare nu s-a finalizat cu atingerea principalului vârf, Peleaga. Poate din cauza vremii, poate a ignoranței sau mai degrabă a lenei. Cert este că lucrurile nu puteau fi lăsate neterminate. Iar ocaziile s-au lăsat așteptate … până acum, după mai bine de 17 ani.

Între timp, tehnica a evoluat, aparatele foto au trecut pe digital iar traista cu scule a crescut semnificativ, mai ales când microbul fotografiei te face să-ți dorești mai multe obiective, un trepied stabil, filtre de toate felurile … obiectiv de macro, teleobiectiv și în general o grămadă de gadgeturi și acareturi cu ajutorul cărora încerci să obții acel cadru ireal cu care să-ți faci praf la întoarcere prietenii pe Facebook. Sigur, ar spune majoritatea, la ce bun atâta investiție și efort, dacă tot pe automat declanșezi? Ei bine, pentru asta există o soluție. Te înscrii într-un fototur.

În zilele noastre, accesul la aparatele DSLR este mult mai facil ca pe vremuri. Dar dacă nu ai reușit să deslușești tainele unui macro sau al unei fotografii la apus, minunea din mâna ta nu este decât o jucărie inertă care poate doar să-ți mai ridice cu un mic procent statutul. Pe munte e cam greu să accesezi netul pentru a căuta setări online menite să te scoată din încurcătură. Într-o tură foto ai ceva (mai exact, pe cineva) langă tine care să te ajute. Totul e să reușești să-l aduci pe Mahomed la munte.

PhotoTOUR este o agenție care oferă servicii pasionaților de fotografie, fie ei începători sau avansați, amatori sau profesioniști. Condusă de Mihai Moiceanu, PhotoTOUR organizează workshopuri și ture foto în țară și străinătate. Și pentru că Mihai este un bun cunoscător al muntelui, au apărut în oferta sa ture ca Retezat, Dolomiți sau – cireașa de pe tort – Himalaya. Nu ai în fiecare zi ocazia de a fi alături de un adevărat profesionist, pe malul unui lac glaciar sau pe un vârf, la răsărit ori apus, care să-ți bage în cap tehnici fotografice. Probabil că nu ai fi rămas niciodată la Tăul Agățat pentru a surprinde apusul și oglindirea sa roșiatică în apa cristalină. Nici faptul că apa unei cascade poate avea un aspect mătăsos atunci când o expui timp de aproape o secundă. Sau că pentru a prinde un macro de calitate trebuie să te tăvălești la propriu prin tot felul de coclauri. PhotoTOUR a punctat în Retezat tura cu numărul 100 așa că am sărbătorit pe vârful Peleaga cu tricouri aniversare și o fotografie de grup … pe care o așteptăm!

Dincolo de aceste experiențe, rămâne bucuria muntelui. Vremea bună, sentimentul cuceririi vârfului (am reușit să ajung pe Peleaga, după a 5-a încercare), viața la cort și cântecele de seară, acompaniate de chitară – hitul O vacă a iubit un bou a avut 4 (patru) backing vocals – toate au contribuit la o tură perfectă de vară. E drept că, deși am avut campare tot la Poiana Pelegii, n-a mai venit Martinică la cort pentru că toți urșii s-au adunat la festinul din Drăgșanu, unde câteva sute de oi au căzut într-o prăpastie și era destul de muncă pe acolo. A lăsat în loc pe cumătra vulpe, care a dat necontenit ture de seară pe lângă și printre corturi, în speranța unei îmbucături consistente. I-am făcut pe plac și am momit-o cu chiftele, pateu și cârnat uscat, însă pentru asta a plătit cu câteva cadre în prim plan.

Și pentru că, după aproape o săptămână de la întoarcerea din Retezat mă obsedează o melodie cântată la corturi, închei în acordurile ei, cu un îndemn: mergi în Retezat, descoperă-i frumusețea, ascultă-i liniștea și bucură-te în tihnă de munte 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *