Instant Search

Prin hrubele de sare de la Wieliczka

This slideshow requires JavaScript.

Din cele mai vechi timpuri, sarea a reprezentat o importantă monedă de schimb în relaţiile comerciale. Poate că azi pare a fi un aliment comun şi ieftin, dar de-a lungul secolelor, banala clorură de sodiu a avut locul său binemeritat în istorie.

 

În momentul în care oamenii au constatat că bucatele puse pe masă au un gust mai bun dacă presară deasupra lor câteva grăunţe de sare, interesul pentru acest produs a crescut considerabil, iar în timp s-a dezvoltat un întreg comerţ mondial, pe măsură ce au fost descoperite noi metode de uz, cum ar fi conservarea alimentelor. Grecii o venerau, aducând sarea ca ofrandă zeilor în ritualurile de sacrificare. Pe vremea romanilor doar clasa superioară avea acces la ea. Relaţiile comerciale s-au intensificat, astfel încât în timpurile Imperiului Roman a fost creată Via Salaria, un drum pe malul Adriaticii lung de 242km. Ofiţerii imperiului primeau, pe lângă soldă, bonusuri numite salarium, cu care aveau dreptul de a-şi cumpăra sare. Astfel, au apărut primele exploatări în minele descoperite. Dar munca în străfundurile pământului era grea, extracţia se realiza cu mijloace primitive iar transportul la suprafaţă se făcea cu cârca. Această sarcină a fost pusă pe seama ocnaşilor care plăteau astfel pentru fărădelegile comise.

Candelabru sărat

O astfel de mină a fost şi este cea de la Wieliczka (în pronunţie fonetică aproximativă : Vilicika) aflată în apropierea Cracoviei, în sudul Poloniei. De 800 de ani produce sare, fiind una dintre cele mai vechi saline din punct de vedere al exploatării şi printre cele mai importante mine din lume. Regele Kazimir al III-lea a folosit sarea extrasă de aici în interesul supuşilor săi, în relaţiile comerciale avute cu alte state. În 1978 este inclusă în lista patrimoniul mondial UNESCO ca o valoare deosebită pentru umanitate, cu următoarea descriere : “Acest depozit de sare gemă în Wieliczka-Bochnia a fost exploatat încă din secolul 13. Întins pe nouă niveluri, are 300km de galerii cu opere de artă, altare şi statui sculptate în sare, dezvoltând un pelerinaj fascinant în trecut al unei industrii majore“. În ultimele decade s-a dezvoltat în paralel o puternică industrie turistică astfel încât în zilele noastre şuvoaiele de turişti iau cu asalt hrubele din mina poloneză, pătrunzând în tainicele cotloane şi ascultând fascinaţi poveştile ghizilor însoţitori. Este vizitată anual de aproximativ 1,2 milioane de turişti. În acest sens vă propunem în continuare să vă fim ghizi virtuali ai minei Wieliczka, atât cât am reţinut la faţa locului şi bineînţeles cu ajutorul datelor de pe Wikipedia.

Statuia din sare a lui Copernic

Din Cracovia nu sunt decât 12km care sunt străbătuţi rapid cu maşina sau în jumătate de oră cu autobuzul sau trenul. Dacă nu sunteţi în grup organizat şi veniţi pe cont propriu încercaţi să vă programaţi vizita de dimineaţă pentru că zona se umple rapid de turişti din toată lumea. Cozile la casele de bilete sunt destul de lungi dar se merge repede. Nu se intră în mină fără ghid specializat. Organizarea este ireproşabilă, vă puteţi alege limba preferată după steagul de pe casca de protecţie purtată de fiecare. Odată format, grupul poate pleca în adâncuri. Cine a fost în salina din Slănic Prahova cu siguranţă nu a uitat senzaţia de înfundare a urechilor din lift în momentul coborârii. Ei bine, la Wieliczka nu se va întâmpla acelaşi lucru pentru simplul fapt că veţi coborî … pe scări. Din totalul labirintului ce străbate mina doar 3,5km (mai puţin de 1%) este deschis vizitării. Cei 64m diferenţă de nivel (din totalul de 327) sunt coborâţi pe scări din lemn solide şi bine întreţinute, aşa că porniţi la drum fără teamă. Înarmaţi-vă totuşi cu răbdare şi atenţie să nu vă ia ameţeala pentru că se coboară în cerc. Ajunşi jos, ghidul vă va îndruma pe un traseu bine stabilit, se merge destul de rapid pentru că alte grupuri vin din urmă, de aceea este foarte strict şi nu vă permite prea mult să pierdeţi timpul cu fotografiile, deci va trebui să “furaţi” cât se poate de rapid imagini, atenţi fiind şi la explicaţii.

De-a lungul traseului veţi întâlni piese sculptate în sare reprezentând scene istorice şi viaţa grea din mină din trecut, când sarea era obţinută şi adusă la suprafaţă prin mijloace rudimentare, statui ale unor personalităţi dintre care amintim pe Nicolaus Copernic, Goethe, Mendeleev sau regele Kazimir mai sus menţionat. Vechile sculpturi au fost realizate de mineri, cele mai noi de artişti contemporani. În continuare se coboară din ce în ce mai mult până la adâncimea de 135m, pe un drum în care veţi întâlni coridoare înguste sau largi, camere mari, capele, o zonă comercială, una expoziţională, alte statui şi lacuri subterane şi un complex balnear. De remarcat profesionalismul celor care au asigurat aceste galerii, bârnele din lemn fiind solide, bine închegate şi foarte curat păstrate. Dar vedeta incontestabilă a salinei este sala cea mare a catedralei, feeric luminată, plină de sculpturi. Poate fi rezervată pentru nunţi şi petreceri private. Aici se află un altar cu icoane şi sfinţi (printre care icoana Sfintei Maria), toate sculptate în sare. Candelabrele sunt extraordinar lucrate, cu piese sculptate din ce altceva decât din sare. Ne-a impresionat scena Cinei cea de Taină, aflată pe unul dintre pereţi. Vis-a-vis de altar tronează o statuie a Papei Ioan Paul II, ca respect pentru unul dintre cei mai importanţi oameni dăruiţi de Polonia omenirii, născut nu departe de Wieliczka, la Wadowice. Sala a adus minei renumele de “Catedrala subterană a Poloniei”.

Şi după ce v-aţi fi săturat de admirat atâtea minunăţii sărate probabil veţi simţi un gol în stomac. Este prânzul şi mai mult ca sigur aţi dori să ieşiţi la lumina zilei pentru a înfuleca ceva. Aţi mai luat vreodată masa în subteran? Ce aţi spune dacă aţi afla că în mina Wieliczka, la 125m underground există un restaurant în toată regula? Mai mult, mâncarea este excelentă şi foarte important, incomparabil mai ieftină faţă de restaurantele din Cracovia. Recomand în mod special tartele cu fructe 🙂 Din acest punct nu vă mai rămâne decât să luaţi liftul spre suprafaţă, călătoria a luat sfârşit. Pentru souveniruri daţi o tură pe străzile adiacente intrării și nu uitaţi să vă aprovizionaţi cu sare pentru mesele de acasă. Pentru cei care ajung în Cracovia şi au timp să viziteze împrejurimile, mina de sare de la Wieliczka (Kopalnia Soli) poate fi o opţiune interesantă pentru jumătate de zi.

Suggested Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *