Instant Search

La Sevilla, pe ritmuri de flamenco

This slideshow requires JavaScript.

Hola amigos, como estas …? Muy bien? Atunci, vă invităm în atractiva Andaluzie în sunet de chitară, pe ritmuri de flamenco, ropote de castaniete şi mugete de tauri. Şi unde altundeva decât în însoritul oraş de pe malul Guadalquivirului, visul frumos al Stelei, locul de baştină al celebrului bărbier … în Sevilla!!!

 

Acum douăzeci şi ceva de ani, puşti fiind, trăiam la maximă intensitate în faţa televizorului un eveniment deosebit. “Apără Duckadam! Am câştigat cupaaa!!!”. Era momentul eroilor de la Sevilla. Da, îmi spuneam, această Sevilla trebuie să fie un loc minunat, plin de poveşti frumoase. Mă uitam pe hartă şi mă închipuiam mergând pe străzile ei şi în tribunele lui Ramon Sanchez Pizjuan.

În anii ce au trecut am uitat însă, asociind oraşul mai mult cu reuşita Stelei, până în momentul în care am picat în grupele UEFA Champios League cu spaniolii. Atunci a încolţit ideea unei călătorii în Sevilla pentru ca visul de demult să devină în sfârşit realitate. Meciul a fost bineînţeles un pretext, deşi am fost pe stadion. Importante erau atmosfera, străzile, mâncarea, oraşul în sine. Aşa că m-am pus pe studiat trasee, cazări, transport, şi nu mult după aceea, într-o zi cu soare la mijloc de octombrie, aterizam pe San Pablo Aeropuerto de Sevilla, după o escală de câteva ore în Barcelona.

Au urmat transferul şi cazarea, după care ne-am avântat în oraş. Hostelul era localizat central aşa că am ajuns rapid în zona principală, lângă catedrala Giralda, în Plaza Virgen de los Reyes. E o dimineaţă însorită şi ar merge un mic dejun tradiţional cu nişte tapas şi cafea. Sunt multe cafenele în jurul catedralei iar atmosfera este relaxantă, aşa că ne aşezăm şi studiem. Încă nu au apărut turiştii, de fapt nici nu-i vom întâlni în număr mare, e oarecum extrasezon. Câteva carruajes stau aliniate în aşteptarea muşteriilor, iar caii, cuminţi, molfăie calmi din grămada de nutreţ. Porumbeii se îmbăiază fericiţi în fântâna arteziană iar doi dintre ei par a fi înamoraţi. Proprietarii de magazine îşi deschid zgomotos grilajele de la intrare, cârciumarii aşează mesele. O nouă zi începe. Undeva, pe o stradă lăturalnică, un acord de chitară se face auzit. Câţiva moşnegi comentează pe limba lor într-un colţ, vocile lor răspândindu-se plăcut prin piaţă. E o dimineaţă ideală şi toropeala ne cuprinde, mai ales că suntem cam nedormiţi după zborul de noapte.

Dar nu prea e vreme de pierdut. După un mic dejun sărăcăcios plecăm. Celebrele tapas sunt doar o gustărică acolo, mai mult de amăgire. Şi destul de scumpe. Însă cafeaua a fost excelentă şi am degustat-o pe îndelete, intraţi în plăcuta atmosferă descrisă mai sus.

Ne avântăm pe străzi. În centru e un labirint de alei înguste, de un farmec aparte. Iar din când în când întâlneşti câte o piaţetă (patio, cum le spun spaniolii) şi fiecare are numele ei, semnalat prin plăcuţele ceramice de pe clădiri. Străzile sunt pline de mandarini aranjaţi la linie, iar fructele au început să se coacă, dar să nu fiţi pofticioşi, căci sunt foarte acre. Palmieri înalţi dau o umbră plăcută. Mergând pe aceste străduţe, călătorul descoperă atmosfera tipic andaluză, liniştită, calmă. Casele sunt vechi dar foarte bine întreţinute, curţile interioare sunt construite după modelul celor din nordul Africii, închise, cu mica fântână din mijloc nelipsită. Sevilla este puternic influenţată de cultura arabă, de pe vremea când oraşul se afla sub dominaţie maură. Principalele clădiri gotice şi maure din oraşul vechi sunt intrate în patrimoniul mondial UNESCO. Din când în când întâlnim câte o catedrală veche. Străzile sunt pline de mici magazine de souveniruri, cafenele, majoritatea beneficiind de reclame cu plăci ceramice pe ziduri. Proprietarii îţi zâmbesc amabil, eşti asaltat de Hola-uri şi invitat politicos la masă.  Cel mai bine ar fi să-i onoraţi spre seară, când terasele se animă şi atmosfera se încinge. Iar dacă aveţi noroc, cum am avut noi, poate prindeţi o procesiune pe străzi cu care alegorice şi fanfară.

Părăsind străduţele, ne îndreptăm spre malul Guadalquivirului, căruia maurii îi spuneau “Marele Râu”, cel mai lung din Andaluzia. De fapt, oraşul este străbătut de un canal adiacent, Alfonso XIII. Este brăzdat de numeroase vase şi, dacă aveţi chef de o croazieră, vă puteţi îmbarca. Câteva poduri străbat canalul, fiecare având o arhitectură deosebită. Impresionează în mod special Puente Alamillo, proiectat de celebrul Santiago Calatrava, o uriaşă harpă peste apă. Seara în special poate fi admirat de pe un alt pod spectaculos, Puente de la Barqueta. Pentru o vedere de ansamblu a canalului cu toate aceste poduri, urcaţi în Torre del Oro, un vechi turn militar construit de berberi. În interiorul său veţi găsi un muzeu naval  interesant.

Dar pentru cea mai bună vedere de sus a Sevillei urcaţi până în vârful turnului catedralei Giralda. A treia ca mărime după San Pietro din Vatican şi St.Paul din Londra, este un simbol al vremurilor medievale, un reper al arhitecturilor gotice şi baroce şi locul de veci al lui Cristofor Columb. Luaţi aer în piept şi pregătiţi muşchii de la picioare, pentru că aveţi ceva de urcat până sus. Turnul are puţin peste 100 de metri înălţime şi este un vechi minaret din vremea almohazilor berberi, transformat şi completat de spanioli în perioada renascentistă. Odată ajunşi în vârf vi se deschide o panoramă a întregului oraş. Veţi descoperi că sevillienii sunt mari amatori de terase la înălţime, multe dintre ele completate cu câte o piscină. În zare, nu departe se poate vedea uriaşa arenă de tauri, Plaza de Toros de la Maestranza.

Dacă prindeţi sezonul nu rataţi o corrida, este puternic înrădăcinată în spiritul spaniol în general şi cel andaluz în mod special. Veţi gusta atmosfera şi admira costumele multicolore purtate de toreros, adică matadorii, picadorii sau banderilleros, în ole!-urile spectatorilor. Dacă însă nu suportaţi mirosul şi vă apucă cu ameţeli la vederea sângelui, mai bine vă vedeţi de alte treburi, cum ar fi să vă căutaţi un spectacol de flamenco. Andaluzia este leagănul celebrului dans şi, deşi este destul de răspândit prin ţările latine, aici veţi gusta adevăratul show. Trupa este compusă în general din 3 oameni : guristul, care bagă afectat cu inflexiuni disperate ale vocii; apoi este un caballero con guitarra, mare meseriaş, care dă din el tot ce poate fi mai artistic. În fine, dar nu cea din urmă, dansatoarea, în general una gitana, îmbrăcată în rochii lungi cu volane, de regulă de un roşu aprins. În palme are castanietele, cu care impune ritmul. Guristul completează şi el cu un bătut sacadat din palme. La tot pasul întâlniţi promotori cu pliante care vă invită la spectacol, dar sunt destul de scumpe şi dacă sunteţi cu bugetul limitat, vă recomand să alegeţi un bar unde se cântă şi dansează. La sugestia unui prieten noi am nimerit la unul din centru, La Carboneria unde, pentru câţiva euroi daţi pe 2-3 cervezas (intrarea este liberă) ai parte de un spectacol de flamenco de calitate şi două ore de muzică live. Cheflii spanioli petrec până spre dimineaţă.

Ce ar mai fi de văzut prin Sevilla? Bineînţeles, nu rataţi Plaza de España, un monument de clădiri care impresionează prin arhitectură. Construite într-un arc de cerc, se pot vizita, deşi sunt folosite de guvern. Întâlnim aici o colecţie impresionantă de fresce ceramice, înfăţişând toate regiunile Spaniei. O imensă fântână decorată de asemenea cu plăci ceramice (întreaga zonă mediteraneană, nu doar Spania, este influenţată de arta ceramică) tronează în mijlocul pieţei. Dacă sunteţi în drum, daţi o tură şi pe seară, când zona este scăldată în lumini plăcute. De asemenea, în apropiere de Giralda se află Alcazar, un vechi fort maur, azi palat regal aflat în serviciul Majestăţii Sale Regele Spaniei, dar care poate fi vizitat, în special grădinile luxuriante. Nu uitaţi să intraţi în marea catedrală pentru a admira multitudinea de vitralii şi sculpturi, mormintele papilor şi, la loc de cinste, cel al lui Columb. Un pic mai departe găsiţi Parlamentul Andaluziei, zidurile Macarenei iar la întoarcere treceţi pe la Universitate, unde vă puteţi plimba în voie prin curte şi cu puţin noroc, pe holuri.

Dacă aveţi mai multe zile la dispoziţie, încercaţi să vedeţi câte ceva de prin zonă. Cordoba, Malaga, Jerez, Cadiz sau Gibraltar sunt accesibile la maxim două ore distanţă de mers cu trenul sau autocarul.

Cât despre meci, nu sunt multe de spus. Echipa noastră şi-a luat-o la limită, scor final 2-1. Dar nu asta contează, ci faptul că am fost pe stadionul unde cu mulţi ani în urmă Steluţa îşi trăia momentul de glorie. Estadio Ramon Sanchez Pizjuan e o arenă frumoasă, nu extravagantă, dar care ne-a uimit cu organizarea şi disciplina publicului ce îşi încuraja echipa pe ritmuri de flamenco.

Hola amigos, sună interesant …? Dacă da, nu mai staţi pe gânduri, Andaluzia nu e atât de departe. Oferta abundă în zboruri către Spania la preţuri avantajoase şi, chiar dacă nu sunt zboruri directe, la Sevilla se ajunge uşor cu o conexiune de zbor low cost. Cazările sunt ieftine şi variate, mâncarea bună, cerveza rece şi spanioloaicele oacheşe. Daţi o fugă la Sevilla! Ay ay ay … cum sună chitarraaa…!

2 comments

  1. Sevilla e intr-adevar minunata! Eu am insa si o amintire mai putin placuta de acolo: m-au lasat fara o jacheta de in, la care tineam foarte mult:) Colegul din Granada mi-a spus apoi ca sevillenii au acest renume…Pacat!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *