Instant Search

Călător prin România – Gura Portiţei, între dulce şi sărat

This slideshow requires JavaScript.

La sud de Delta Dunării, acolo unde marile lacuri din est aproape că se revarsă în marea cea mare, există o fâşie subţire de pământ ce ţine piept imenselor căldări de apă dulce. Plajele pustii se întind pe kilometri întregi, departe de agitaţia estivală a litoralului sudic. În mijlocul acestei nesfârşite fâşii se află un colţ de rai, o Gură de … Portiţă.

 

În fapt, comparaţia din titlu ar putea avea o dublă semnificaţie. Prima este, evident, legată de poziţia pe care o are mica staţiune de la malul mării … sau de la marginea Deltei. Pentru că, într-un mod cât se poate de inspirat, natura a reuşit aici un mix natural absolut remarcabil. Gura Portiţei nu are mai mult de 300m în lungime şi, cu indulgenţă, 200m în lăţime, dacă luăm în calcul plajele. În acest spaţiu extrem de restrâns te poţi plimba cu barca pe unul din canalele apropiate ale lacului Goloviţa pentru ca, 5 minute mai târziu, să plonjezi în apele unuia din golfurile ce primesc binecuvântarea sărată a mării. A doua semnificaţie ar putea fi privită mai mult din punct de vedere comercial iar termenul “sărat” ar putea fi cu succes înlocuit de “piperat”, pentru că Gura Portiţei pare a fi, pentru România, o destinaţie de lux. Şi se pare că nu e doar opinia noastră.

Totuşi, pentru cei care pun în balanţă şi altceva decât “ofertele de neratat” de pe sofisticatul nostru litoral de la sud de Năvodari, o vacanţă la Gura Portiţei poate fi considerată cea mai bună alegere. Plajele curate, numărul restrâns de turişti, liniştea, plimbările pe lac, o partidă de pescuit tihnită şi multe alte activităţi sunt principalele atuuri ale destinaţiei. Accesul limitat, doar pe ape face ca orice agregat motorizat (în afară de tractorul care curăţă zilnic plaja) să fie ţintuit la Jurilovca, punctul terminus pentru automobile. Accesul către Jurilovca se face pe drumul european E87. Venind dinspre Constanţa, în dreptul comunei Baia, există un indicator spre dreapta, către Ceamurlia de Jos. Abia după trecerea căii ferate apare tăbliţa cu Jurilovca, confirmând drumul cel bun. După aproximativ 15km sunteţi la marginea lacului Goloviţa. Vă aşteaptă o parcare generoasă, păzită iar dacă aveţi rezervare la hotel sau la căsuţe, parcarea şi traversarea lacului sunt incluse în preţul cazării.

De aici, fiecare se îmbarcă în ce găseşte: există un vapor cu program fix (Jurilovca – Gura Portiţei: 09.00; 14.00; 18.00, retur Gura Portiţei – Jurilovca: 12.00; 16.00; 20.00) sau, dacă nu agreaţi durata traversării (circa o oră şi jumătate) puteţi închiria şalupa unui localnic (15-20 minute, capacitate 6 persoane). Preţul dus-întors la vapor este 60 ron/persoană iar şalupa pleacă pentru un preţ mediu de 250 ron, doar dus (negociabil). Orice ambarcaţiune vă lasă fix în faţa recepţiei. Dacă aveţi rezervare, cazarea este o formalitate. Pentru cei care preferă cortul, se poate campa în partea de sud a staţiunii, direct pe plajă.

Câteva cuvinte despre cazare iar aici vom alterna puțin dulcele cu … piperatul. Există căsuţe pe plajă, cu acoperiş din stuf, cu toalete şi duşuri la comun la 30 euro/noapte (wow!). Nu le-am văzut în interior însă preţul este măricel. Noi am stat în vila Delfinul la 55 euro/noapte. Dacă ar fi să fim cârcotaşi şi să comparăm cu camera din Kymi (Grecia) am închide aici articolul. Cazarea este scumpă în Gura Portiţei, mai ales că minimul unei şederi este de 3 zile (cu intrare de joi) sau “la ofertă” – plăteşti 3 şi stai 4 nopţi (ori 5 cu 6), cu intrare de duminică (oferte în sezon de vârf). Camera este curată dar mobilierul este vechi. Baia este curată dar tot pe stil vechi. În general totul este curat, dar totul pare expirat. Cu toate acestea, te poţi simţi confortabil dacă preţul nejustificat ar fi ceva mai mic. Există aer conditionat, TV şi minibar în cameră. Ultima dotare este crucială pentru că în Gura Portiţei nu există magazine iar la restaurant apa e lux, aşadar nu veniţi aici fără un bax de apă şi ceva pişcotăreală în traistă pentru că altfel salivaţi cu gândul la ronţăieli ori vă scormoniţi serios la teşcherea … nerecomandat.

Barul este … scump, restaurantul de asemenea. Din păcate, monopolul din Gura Portiţei îşi pune clar amprenta pe elementul preţ iar oferta, de cele mai multe ori, nu se ridică la nivelul aşteptat. Micul dejun, inclus în preţul cazării este de-a dreptul jenant (nici măcar bufet) iar tot ce se comandă extra se plăteşte (ex.omleta costă 9 ron). Cu toate că există mulţi ospătari, viteza de servire este adeseori discutabilă. Lăsând la o parte preţurile (mai ceva ca la Monte Carlo), mâncarea este delicioasă. Vă invit să degustaţi peştele, de cele mai multe ori proaspăt. O saramură de crap, o scrumbie la grătar sau o ciorbă de peşte vor fi întotdeauna binevenite.

Revenim la partea dulce şi aici punem accent pe curăţenie. Plaja este aerisită şi pentru 10 ron/zi ai propria umbrelă. Nu trebuie să strângi la prânz pătura, te va aştepta mai târziu în acelaşi loc, alături de obiectele personale pentru că la Gura Portiţei nu se fură, nu există comercianţi ambulanţi, plaja este curăţată şi nivelată – seară de seară, dimineaţă de dimineaţă. Pentru nudişti există kilometri de plajă, mai sus sau mai jos de complex. O piscină în aer liber se află chiar pe plajă dar, din nou, preţul este descurajant (20 ron/persoană). Apa mării este curată şi numai bună de bălăceală. Apusurile şi răsăriturile pot fi chiar spectaculoase, la fel Calea Lactee, savurată în linişte dintr-un şezlong uitat pe plajă, la miezul nopţii, când întunericul domină peste mare şi uscat. Ca divertisment, Corul Lipovenilor de pe plajă, încă se mai ţine sâmbătă seara. Lângă focul de tabără poţi să joci alături de tinerele lipovence pe ritmuri de Katiuşa sau Kalinka. De asemenea, există ture organizate prin împrejurimi dar, cel puţin în cazul nostru, de nerecomandat. Cu 60 de ron de persoană cumperi o plimbare de două ore la colonia de pelicani de la Periboina … din păcate, doar doi pelicani au format în acea zi marea colonie. Mai degrabă închiriaţi o hidrobicicletă (10 ron/oră sau 30 ron/zi) şi cutreieraţi canalele din apropiere.

Pentru nostalgici, Gura Portiţei rămâne doar un petec de plajă virgin, flancat odinioară de un punct de grăniceri. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Vacile “sălbatice” (impropriu spus, de fapt sunt animale lăsate libere prin grinduri de către proprietari, care se mulţumesc cu subvenţia primită de la stat) şi câteodată caii sălbăticiţi ai Deltei îşi fac apariţia la marginea complexului dar sunt opriţi de gardul de sârmă ce delimitează staţiunea. Dincolo de el … plajă cât vezi cu ochii. La final, se pune întrebarea: vom reveni într-un asemenea loc? Răspunsul este, categoric, afirmativ.

Mai multe informaţii despre Gura Portiţei şi posibilităţi de cazare aflaţi pe guraportiţei.ro

4 comments

    • Nu te ia nimeni, pentru că pui cortul în afara complexului. Sunt plaje virgine care se întind stânga-dreapta pe mulți kilometri, atât spre Sf.Gheorghe cât și spre Năvodari, poți pune cortul unde vrei. Logic nu te duci teleleu, stai tot pe lâng? ei … iar lor le convine până la urmă, mai câștigă ceva mușterii la restaurant, transport și alte lucruri mărunte.

  1. da, intr-adevar Gura Portitei are cumva regim exclusivist. candva stiu ca puteai veni cu provizii, dar s-au “desteptat”:) si au pus monopol, mananci si bei doar de la ei. cazarea destul de scumpa face ca nr turistilor care s-ar duce sa scada, dar din cate am auzit este mereu full. am prieteni care prefera gura portitei altor locatii. isi stiu punctele forte si de aceea si-au si permis astfel de preturi.
    personal, mi se pare senzationala, ar fi mereu prima optiune daca preturile ar fi mai ajustate.

  2. si noi ne-am uitat intr-un an dupa cazare si stiu ca ni s-a parut foarte scump (n-am mai mers pana la urma, din lipsa de timp). monopolul justifica si nu, adica sa nu fim totusi nesimtiti ca vorba voastra cazarea si mancarea nu prea fac banii. oriucm vreau sa merg (poate de aia si tin de pret, lumea se duce oricum)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *