Instant Search

Mulțumim, Focusache!

This slideshow requires JavaScript.

Ne-a plimbat prin România şi prin alte 10 ţări. Ne-a arătat faimoasele autostrăzi din Italia, tunelurile din Croaţia, satele cele făţoase din Slovenia. Ne-a dus la marea de turcoaz din Grecia. Şi în multe alte locuri. Am văzut cu el LUMEA!

 

Dragi prieteni călători, azi a venit vremea să ne luăm rămas bun de la devotatul nostru Focusache. Deşi pare un pic patetic, l-am iubit şi ne-am încredinţat destinul în volanul şi frânele lui. A fost parte din echipa TravelBadgers timp de aproape 4 ani şi am străbătut împreună zeci de mii de kilometri prin mare parte a Europei. Şi niciodată nu ne-a lăsat la greu. Drept pentru care azi îi mulţumim şi îl cinstim aşa cum se cuvine.

Pe unde ne-ai plimbat, Focusache? Păi, să le luăm pe rând. Am galopat la bordul tău pe aglomeratele autostrăzi din Austria, în drum spre Viena. Cam nărăvaş pentru poliţiştii cu ceafă lată, atunci când traversam Bulgaria (nu mulți știu că prin cablurile lui curge sangre de toro, pentru că s-a născut la Valencia). Abia aşteptai să le arăţi zarzavagiilor de ce eşti în stare şi mârâiai aproape de relanti că nu poţi merge mai repede. La Veliko Târnovo ne-am dat flashuri în tunel. Am trecut cu fruntea sus pe la Mlada Boleslav, pe lângă uzina aia neinteresantă a concurenţilor şi am ţinut-o întins până la Praga, un “staré město, krásné město” demn de numele tău. Am admirat împreună drumurile impecabile din Croaţia, am privit uimiţi spre acel lac minunat şi ne-am amuzat copios când am ajuns şi în oraşul ăla cu P 🙂 În Grecia … dar câte nu am văzut împreună în Grecia? Ne-am băgat în burta interminabilă a giganticului ferry, am făcut slalom printre măslinii din Aegina, am privit superbul răsărit din Evia. Ce frumos a fost, îţi mai aduci aminte, măi Focusache? Parcă ieri te turam cu 170km/h la viteză de croazieră pe autostrăzile de lângă mare. Apoi, am privit vrăjiţi o Budapestă de vis de pe Erzsébet híd, pfuuu, ce frumoasă era …! Şi numai ce nu ne găsea GPS-ul autostrada pentru că era prea nouă la Trieste, dar tu ne-ai ales drumul cel bun, ca de obicei. Şi am văzut Tatra şi Cracovia şi ce ploaie ne-a prins pe la Katowice dar n-ai avut nicio treabă, ne-ai dus tot înainte spre Wroclaw. Şi am văzut împreună Istanbulul, bre, straşnic oraş Istanbulul ăsta, ne-am plimbat printre moschei! Şi la Atena am văzut satul olimpic, la Ljubliana am trecut peste podul cel cu dragoni iar la Arbănaşi ne-am prăfuit pe uliţe … şi câte şi mai câte n-am făcut!

Dar pe la noi ce ne-ai mai plimbat! Câte cetăţi am tot văzut, ce de lacuri şi baraje, sate şi comune, drumuri forestiere sau pajişti verzi. He, he, ştiai drumul până la Bran ca-n palmă, nici nu trebuia să te mai ghidez de la volan. Erai de-al locului, te ştia lumea în Şimon în sat ca pe un cal-putere breaz. Ne-ai arătat fâneţele din Apuseni, ne-ai dus pe la Tăurile din Hoteni de prin Maramu’ şi ai stat cuminte să ne păzeşti când am dormit în tren, la Mocăniţă. Ne-am alergat cu câinii de la stână, am poposit la hanuri şi popasuri. Ne-am distrat pe cinste, trebuie să recunoşti.

Azi, când am înmânat cheile noului proprietar, ne-am rugat să îl plimbe în continuare pe Focusache al nostru prin lume. Pentru că tare îi place să alerge, să vadă, să simtă briza mării şi să aspire aer tare de munte. Uite-aşa îi fac supapele când vede autostradă în faţa farurilor. Şi să aibă grijă de noul stăpân aşa cum a avut şi de noi. Iar dacă drumurile noastre se vor intersecta vreodată şi îşi va mai aduce aminte de noi, să ne dea un flash, îl vom recunoaşte dintr-o mie. Pentru că ne-a fost tovarăş bun de călătorie. Avem atâtea amintiri frumoase cu el … Mulţumim, prietene Focusache!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.