Instant Search

Călător prin România – Delta Dunării

This slideshow requires JavaScript.

O adevărată comoară naţională, incontestabilă bijuterie turistică la nivel mondial, rezervaţia din Delta Dunării este una din cele mai bine conservate zone şi unul din cele mai pure şi sălbatice ţinuturi de la hotarul de est al Europei.

 

România are de oferit locuri de o frumuseţe rară. De la munţii înzăpeziţi până la marea cea mare, de la dealurile şi cetăţile fortificate ale Transilvaniei până la obcinele bucovinene, de la peşterile scufundate până la ocnele şi salinele din măruntaiele pământului, ţinutul de la nord de Dunăre atrage ca un magnet orice turist amator de natură virgină. Aici încă pot fi găsite ultimele sălbăticiuni ce hălăduiesc nestingherite prin păduri, aici pot fi întâlnite tradiţiile păstrate intacte de-a lungul anilor. În puţine locuri din continent mai poţi face o călătorie cu căruţa pe uliţele colbuite ale unui oarecare sat pierdut printre văi. Iar ruga pare mai sinceră şi mai aproape de Dumnezeul tău când o faci într-o biserică mică, din lemn, uitată parcă de vreme. Şi toate le vei găsi aici, în România.

Iar acolo unde Dunărea îşi săvârşeşte călătoria izvorâtă din te miri ce pâraie ale Pădurii Negre, trecând neobosită prin capitale şi alte locuri nemaiauzite, unde se aruncă învolburată în imensitatea mării, acolo natura a creat un cadru idilic, măreţ, demn de o ieşire glorioasă din scenă a marelui fluviu care, ramificat pe trei braţe, a strâns între ele tot ce poate fi mai frumos şi mai plăcut privirii – un ecosistem unic în Europa, Delta. Nu mai puţin de 320 de specii de păsări şi 50 de specii de peşti şi amfibieni şi-au găsit sălaş în inima ei. Străbătută de grinduri, limane, zăvoaie, lacuri şi păduri, scufundate sau nu, Delta Dunării este locul unde natura şi-a desăvârşit creaţia. Alături de vecina Ucraină, delta noastră se întinde pe mai bine de 5000 km². O reţea vastă de canale alimentează lacurile interioare, ideale pentru dezvoltarea coloniilor de păsări ce-şi găsesc cuib în stufărişul dens. Pădurile sunt habitat pentru mistreţi şi alte lighioane ce îşi duc nestingherite veacul în această parte de lume, departe de poluare şi zgomot, la fel ca în adâncul apelor.

Am ajuns prima dată în Deltă la vârsta de 5 ani. Eram mic, nici nu mai ţin minte pe unde am fost. Apoi am revenit după 20 de ani şi am stat o săptămână la Sfântu Gheorghe, acolo unde ai şi Dunăre şi Deltă şi mare. Atunci am privit pentru prima oară un apus idilic, de neuitat. Am pescuit, am fost cu barca, ne-am plimbat pe canale. Dar asta a fost demult, timp în care am uitat acest loc fantastic.

Luna trecută am revenit în Deltă, în zona Murighiol. Am redescoperit canalele, stufărişul, pelicanii şi am trăit în premieră plăcerea supremă de a asista la un răsărit din barcă, aflat fiind în mijlocul lacului Isac, în liniştea profundă a dimineţii. Am prânzit la malul Dunării, pe o insulă la marginea pădurii. Ne-am trezit la 6 dimineaţa pentru a merge la pescuit. Am prins ceva, chiar dacă erau câteva fâţe pe care le-am pupat în bot şi le-am aruncat înapoi, ca adevăraţi pescari sportivi ce ne aflam. Am degustat mâncăruri incredibil de gustoase, preparate de gazdele noastre. Ne-am avântat pe canalele sărăcite de apă din cauza secetei, ne-am împotmolit printre nuferi şi am privit vrăjiţi către egrete, stârci, cormorani şi cohorte de pelicani care îşi luau zborul în formaţii asemănătoare raidurilor aeriene, ne-am distrat pariind în ce parte iese cufundacul din apă. Am mers la Sărături şi am observat de departe păsăretul, admirând zborul lin al lebedelor. Am cutreierat în zigzag lacurile Isac, Isacov, Uzlina şi altele, având drept reper dealurile din zare numite Beştepe, adică Cinci Coline (în turceşte beş = cinci, tepe = colină). Ne-am minunat de simfonia culorilor dimineţii, reflectate în luciul apei ori în lumina pătrunzătoare din pădurile scufundate.

Cuvintele sunt de prisos, aşa că cel mai bun lucru e să dăm drumul la fotografii. Înainte de următoarea escapadă în Delta Dunării ştiu ce am de făcut – de achiziţionat un teleobiectiv luminos, cu focală lungă. Păsăretul știe de ce 😉

4 comments

  1. WOW… Fotografiile m-au fermecat complet. Dupa ce mi-am amintit de vacanta mea al Sf. Gheorghe si acum ca am citit la voi, m-a apucat cu dor de partea asta de fara de nu mai stiu cum sa-l potolesc 😀

    • Bia, sentimentul e reciproc. Noi am fost acum 11 ani la Sf.Gheorghe (al doilea rând de fotografii e de atunci, de acolo) și după cum ai remarcat în articolul tău, am retrăit momentele. Cred totuși că acel Sf.Gheorghe s-a schimbat între timp, a apărut festivalul, s-au construit pensiuni etc. Dorul de Deltă îl poți potoli într-un simgur fel. Cam frig de acum, dar poate nu e prea târziu.

  2. vai dar ce poze! daca va puteti inchipui n-am fost in viata mea acolo, dar si cand oi ajunge 🙂 cred ca delta e unul dintre locurile care ar putea fi promovate mai bine in strainatate, putini au asa ceva, insa pentru asta trebuie vointa si infrastructura ( sa vii cu avionul la bucuresti si apoi cu masina pe drumurile noastre minunate…iti cam trece de delta).

  3. Wow… What a beautiful photos! It was very interesting. Would you please be so kind as to give us your email to get more information? Thank you very much. Luis

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.