Instant Search

Cu bicicleta prin Istria

This slideshow requires JavaScript.

Acest tărâm din nordul Croaţiei, binecuvântat de natură şi scăldat de soarele dogoritor, mângâiat de valurile Adriaticii şi bine îngrijit de locuitorii săi, este azi o adevărată comoară. Aici veţi întâlni cel mai sănătos ulei de măsline, veţi degusta cele mai bune vinuri şi cele mai delicioase trufe. Dragi călători, Dobrodošli u Istru!

 

O săptămână de vacanţă în Istria este memorabilă, pentru că turiştii au la dispoziţie experienţe din cele mai variate. Plajă la malul mării, o baie în apele calde ale Adriaticii, oraşe vechi şi cetăţi medievale de vizitat, peşteri spectaculoase de explorat, rezervaţii şi parcuri naturale de admirat şi câte şi mai câte. Festivaluri gastronomice, croaziere, scufundări, călărie, pescuit, spectacole folclorice, dansuri tradiţionale…în Istria veţi găsi din toate câte puţin. Şi fiindcă am pomenit de gastronomie, gurmanzii vor considera că au ajuns în rai. Nenumărate feluri de peşte şi fructe de mare. Tradiţionalii Ćevapčići (nimic altceva decât mici…mai mici) sau purceii şi mieii la proţap, strategic amplasaţi aproape de stradă, toate vă provoacă să le încercaţi.

Plimbare prin Lanterna

Şi după ce vă veţi îndestula cum se cuvine, n-ar strica puţin sport. Ce spuneţi de o tură cu bicicleta? Istria este brăzdată în lung şi-n lat de zeci de kilometri de trasee speciale, atât pentru începători cât şi pentru cicloturiştii avansaţi. Îndeosebi pe coasta de vest, de la Umag şi până la Rovinj există trasee splendide pe malul mării sau cele care pătrund adânc în inima peninsulei. Itinerarii bine stabilite care ajung şi la 70km lungime. Imaginaţi-vă că alergaţi în neştire şi nimeni şi nimic nu vă deranjează, nici maşini, nici câini vagabonzi, pentru că aceste trasee sunt destinate exclusiv bicicliştilor, pe drumuri ce trec pe lângă culturile de viţă de vie, pe lângă peşteri, estuare sau în apropierea mării, prin sate liniştite, prin locuri pline de istorie precum Pazin, Buzet (oraşul trufelor) sau Motovun.

De un astfel de itinerariu am avut parte anul trecut, ce-i drept mai scurt, dar de neuitat. Ne-am găsit loc printre austriecii, italienii, germanii şi olandezii cazaţi la un resort de nota 10 pe care îl voi detalia într-un articol viitor. Cei de la recepţie ne-au spus că nu vedeau mai mult de 2-3 perechi de turişti români pe sezon. Am ales acest resort aflat în capul unei peninsule numită Lanterna, la nord de micul oraş Poreč. Decizia acestei alegeri a fost influenţată în mare parte de una din numeroasele facilităţi, inclusă în preţ: închirierea de biciclete. Perfect. Cum vreme de plajă şi baie nu prea era, am decis să-l lăsăm pe Focusache să socializeze în parcare cu nemţoteii pe patru roţi iar noi ne-am urcat pe bicicloanţe.

Au urmat două zile de explorări rurale extraordinare. Dacă prima a fost de recunoaştere a zonei, următoarea a fost plină. Am ieşit din resort şi ne-am avântat pe drumul principal, în căutarea celui mai apropiat traseu. Nu am avut prea mult de pedalat, pentru că la nici un kilometru am deviat pe un drum îngust, asfaltat, de-a dreptul printr-o livadă de măslini. Un drum de vis. Obişnuiţi cu aglomeraţia urbană de acasă şi imposibilitatea de a ne plimba în propriul oraş, în Istria ne-am trezit dintr-o dată liberi – puteam goni fără nicio oprelişte. Am deviat de la traseu şi am luat-o direct pe lângă arătură, dornici să simţim pământul roşiatic sub roţi. Nici macadamul întâlnit ulterior nu ne-a deranjat. Cei de la resort aveau biciclete solide, bine întreţinute.

Viile din Istria

Înainte de a ajunge în primul sat, Vabriga, am nimerit în apropierea unei mici vinării. Oamenii erau la lucru, în plin cules, iar recolta părea a fi foarte bogată. Soarele puternic şi vecinătatea mării au creat condiţii perfecte pentru cultivarea viţei de vie, iar vinurile istrene sunt binecunoscute pe plan mondial. Ne-am pierdut apoi pe aleile întortocheate ale satului, păstrând indicatorul, pentru că aceste trasee cicloturistice sunt foarte bine marcate. De multe ori se intersectează cu altele şi e bine să-l păstraţi pe cel ales, dacă doriţi să ajungeţi la destinaţia propusă. Din Vabriga am ajuns în Tar, un sătuc ceva mai răsărit, dar aproape pustiu. L-am lăsat şi pe acesta în urmă şi am pornit din nou pe coclauri.

Neavând nicio hartă cu noi, habar n-aveam ce avea să ne iasă în cale, dar timp aveam berechet aşa că pedalam la voia întâmplării, orientându-ne după soare. Am ajuns într-un sătuc izolat, poate cel mai mic din Istria. Am numărat doar patru case. Sveti Blek (sau St.Blechi în traducere bilingvă – mai mult ca sigur italiană, pentru că zona a aparţinut odinioară veneţienilor, iar Poreč se numea atunci Parenzo) părea a fi şi el pustiu, deşi casele erau bine întreţinute. Drumul se îngusta, vizibil accidentat şi cum nu am găsit pe nimeni care să ne ghideze (între timp pierdusem marcajul şi toate indiciile ne spuneau că mergem către un point of bad return), am decis întoarcerea la şoseaua care avea să ne ducă, pe un drum la vale, până într-un golf la mare. Eram pe partea estică a Lanternei, aşa că am decis întoarcerea pe malul apei.

Cum-necum, am nimerit cu bicicletele prin zona rulotelor. Dar ce zonă…! Rulote care mai de care mai cochete stăteau aerisite aproape de mal, racordate frumos la utilităţi, de îți era mai mare dragul să le priveşti. Proprietarii sunt pasionaţi de acest tip de turism, întreaga Istrie fiind suprapopulată în sezon cu rulote. Există parcuri întregi cu sute de astfel de mijloace de transport, parcări exclusiv destinate acestora, cu tot confortul posibil, se găsesc inclusiv de închiriat. Vesticii formează caravane, îşi stabilesc cartierul general în astfel de locaţii iar pensionarii îndeosebi se lăfăie întreg sezonul, bronzându-se nestingheriţi la soare, uneori de-a dreptul despuiaţi (în zonă se practică intens nudismul sau naturismul, bineînţeles în locuri amenajate).

Şi după o zi de plimbare pe două roţi prin Istria, am făcut un ultim stop la o gheretă ce vindea legume şi fructe, înainte de reîntoarcerea în resort. Ne-am aprovizionat cu struguri din recolta locală. După atâtea ore de pedalat se cerea o realimentare cu vitamine. Cam asta a fost experienţa noastră de ciclişti pe acest tărâm de vis. Ce am experimentat noi a fost doar o mică şi insignifiantă părticică. Cei pasionaţi vor găsi numeroase alte trasee, mult mai variate şi mai provocatoare. Dacă vă doriţi o combinaţie de mare, soare şi plimbări cu bicicleta, daţi o fugă până în peninsula Istria. Nu aveţi biclă? Nu-i bai, veţi găsi aici. Nimic nu stă în calea unei vacanţe de vis. Doar să veniți.

6 comments

  1. Istria este un ținut minunat, locuit cândva de istro-români, rămași acum doar câteva sute, în două sate. Dar cu bicicleta, chiar că nu m-am gândit să o vizitez. Bravo vouă! Cred că mi-ar fi plăcut și mie …

  2. Pozele sunt fenomenale… nu stiam ca e atat de frumoasa si ordonata Croatia, imi imaginam (nu stiu de ce) ceva mai in genul Romania. In orice caz, dupa ce am citit si am vazut, trebuie neaparat sa stam si noi mai mult de 2 zile in Croatia, cat ne gandisem initial. Super ideea cu blogul de calatorii!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.