Instant Search

Corespondență din Saigon

This slideshow requires JavaScript.

Este cel mai mare oras al Vietnamului si creste ca Fat Frumos … intr-un an cat altele in 5. Colonizat de francezi, bombardat de americani, populat pe alocuri de chinezi, este metropola in devenire care nu pare dispusa sa doarma vreodata. Dragi prieteni calatori, bun venit in Saigon, bun venit in Ho Chi Minh City!

 

Good morning, Vietnam! Nici macar capitala Hanoi nu poate rivaliza cu haosul controlat al strazilor din Saigon, pe care se revarsa parca milioane de motociclete, intr-un flux continuu, ametitor, de nestavilit. Ai crede ca s-a declansat apocalipsa iar toti locuitorii au pornit in evacuarea orasului, intr-o cursa contracronometru. Paradoxal, in tot acest haos nimeni nu este catusi de putin iritat de conditiile de trafic, de neimaginat pentru un european. Nici macar pe trotuar nu esti complet in siguranta. Valul de magaretze vine ca un tsunami, te ocoleste in ultima clipa si porneste mai departe. Va inchipuiti zgomotul facut de albine langa stup? Ei bine, cel din Saigon este similar, inlocuit de motoare si claxoane.

14 milioane de suflete si 8 milioane de motociclete. Acestea sunt datele demografice la zi. Plus cohortele de turisti straini, care vin aici ca la pomul laudat, aglomerand la maxim Districtul 1, si asa sufocat de hotelurile si barurile care par ca nu se mai termina. Bùi Viện este inima orasului, bulevardele si strazile adiacente sunt arterele iar tensiunea ii este data de galagie si de fluxul de oameni si motociclete. La 2 noaptea, Saigonul freamata, ca si cum ar fi in plina zi. Nu mai sunt milioane de magaretze pe strazi dar … tot sunt. De jos, dintr-un bar, o melodie tehno umple obsesiv intreaga zona, incercand sa acopere vuietul orasului. In camera mica de hotel ai doua optiuni – lasi geamul deschis si suporti toate cele de mai sus, lasand sa patrunda aerul incins la peste 30 de grade sau inchizi si dai drumul la aerul conditionat, riscand o pneumonie de toata frumusetea.

Saigon nu este un oras cu o istorie foarte bogata, la fel ca Hanoi. Khmerii au pus ochii pe aceste meleaguri inainte de vietnamezi, pentru solul fertil din Delta Mekongului. In secolul al XVII-lea, regii Nguyen s-au stabilit la Gia Dinh. In 1859 au venit francezii si l-au redenumit Saigon iar ulterior a devenit Ho Chi Minh. In zilele noastre, denumirea de Saigon este atribuita mai ales de straini, pastrand amintirea vechii colonii Cochichina. Dealtfel, in perioada coloniala orasul a prosperat extrem de mult. Francezii au construit bulevarde largi (pe care nu le-am intalnit in Hanoi) si cladiri in spiritul arhitectural european. Cladirea postei (inca functionala) si catedrala Notre Dame sunt cele mai emblematice constructii din perioada colonizarii francezilor. Dominatia chinezilor, reconstructia orasului dupa bombardamentele americane si in final deschiderea tarii catre piata libera au influentat definitiv arhitectura urbana a Saigonului. Azi intalnim laolalta zgarie – nori, cladiri coloniale si un amalgam de constructii haotice, inguste, pe unul sau maxim 5-6 etaje, fara nicio noima, in care vietnamezul de rand isi duce traiul de zi cu zi.

Daca vrei sa-l vezi de sus, urci in Bitexco Financial Tower, cea mai inalta cladire din oras, usor de recunoscut dupa heliportul suspendat si forma sa de bulb de floare de lotus. Pentru 9 dolari, ajungi pana la etajul 49 si ai o panorama de 360°. Privind spre est, catre Thủ Thiêm, o zona urbana virgina de peste 7 km patrati, marginita de raul Saigon, nu poti sa nu remarci potentialul imens si rolul sau pe care il poate avea in dezvoltarea orasului. De sus, zona seamana izbitor cu Pudongul anilor ’80 – ’90. Sa fie Saigonul noul tigru asiatic? Ce va urma … vom vedea.

Dezvoltarea pe verticala a orasului nu ingroapa insa trecutul. Amintirile razboiului cu americanii sunt inca vii iar ecourile sale sunt resimtite in triunghiul memorial – Muzeul Vestigiilor Razboiului, Palatul Reunificarii si Tunelurile Cu Chi, puncte de interes puse in prima lista a atractiilor turistice. Miscarea de rezistenta Việt Cộng (sau Frontul National pentru Eliberarea Vietnamului de Sud) a avut un rol determinant in timpul razboiului. In lipsa tehnicii militare, trupele de gherila au dus o lupta inteligenta cu inamicul, traind intr-o retea de tuneluri sapate de mana, in conditii absolut inimaginabile, fara aer sau provizii. Azi am mers aproximativ 30m intr-unul din aceste tuneluri si … a fost de ajuns. Nu ne inchipuim cum reuseau sa supravietuiasca zile, chiar saptamani, fara sa iasa la suprafata. Singurele legaturi cu exteriorul erau caile de evacuare catre apa, intrarile camuflate extrem de inguste si tuburile din bambus prin care respirau.

Bogatia sudului nu este data doar de Saigon. Delta Mekongului este motorul economic al intregii zone. Delta este un termen total diferit de ceea ce putem noi intelege, pentru ca zona nu se aseamana deloc cu Delta Dunarii de la noi. Mekongul, unul din cele mai mari fluvii ale planetei, izvoraste din platoul Tibetan si traverseaza 6 tari (China, Myanmar, Laos, Thailanda, Cambodgia si Vietnam), pana la varsarea sa in Marea Chinei de Sud. In Vietnam formeaza o delta imensa, practic un ansamblu de canale, mai mari sau mai mici, interconectate, strabatute azi de autostrazi si poduri hobanate, construite in colaborare cu japonezii si australienii. Cel mai mare oras, in care am stat o noapte este Can Tho, ce numara nu mai putin de … 3 milioane de locuitori. Climatul tropical avantajeaza agricultura iar abundenta de produse am regasit-o in piata plutitoare Cai Rang, unde am fost la primele ore ale diminetii. Aici esti asaltat de barcile-minibar si, pe langa clasica cafea vietnameza cu lapte condensat dulce esti ademenit cu fructe proaspete – mango, papaya, ananas, guava sau altele necunoscute.

Intorsi din Delta Mekongului am resimtit din plin, in ultima zi de Vietnam, efectele anotimpului ploios. Daca pana acum am reusit sa fentam cu succes ploile si chiar taifunul Sarika (care a anulat practic toate croazierele din Halong Bay la doar o zi dupa ce noi am terminat-o), se pare ca distractia s-a terminat – in Saigon ploua de rupe de mai bine de 5 ore. Ce mai conteaza? Maine ne luam ramas bun de la Vietnam si o luam usurel spre casa. Avem o pofta de branza, struguri si temperaturi de 10°, ceva de speriat! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *