Instant Search

Alsacia la superlativ – Colmar

This slideshow requires JavaScript.

La jumătatea distanței dintre Basel și Strasbourg vei descoperi un oraș cochet care îți va rămâne în inimă pentru totdeauna. Este supranumit “Veneția Alsaciei” și pare desprins dintr-o poveste cu căsuțe, zâne și pitici. Bun venit în Colmar!

 

Rareori ne-a fost dat să vedem o urbe atât de elegantă precum Colmar. În momentul în care am primit pontul de la un prieten și l-am căutat pe Google, prima reacție a fost mai mult decât spontană: wow! Cu căsuțele sale construite pe structură din lemn, Colmar face într-adevăr senzație. Lăsând la o parte afluxul de turiști (într-un astfel de loc ar fi imposibil să fie altfel), orășelul din inima Alsaciei te umple de bună dispoziție, după o zi de hălăduială pe străduțele înguste din centrul vechi. Iar dacă străzile nu sunt îndeajuns, îl poți explora la fel de bine din … barcă.

Colmar este un melaj de stiluri arhitectonice specifice zonei, dezvoltate într-o perioadă de 8 secole: de la gotic la renascentist, de la neoclasic la neobaroc. Majoritatea caselor se află în perfectă stare, cel puțin la exterior. Structura lor pare totuși intactă, cu toate că peste bârnele din lemn au trecut foarte mulți ani (am văzut case datate din 1381). Demn de menționat este faptul că localitatea a fost cruțată în timpul Revoluției Franceze, apoi de distrugerile ulterioare, inclusiv din cel de-al doilea război mondial, permițând astfel conservarea majorității clădirilor în cele mai bune condiții.

Colmar este un mix franco-german, ca urmare a istoriei sale care l-a plasat succesiv între cele două națiuni. A fost cucerit de regele Louis al XIV-lea, apoi anexat în 1871 nou formatului Imperiu German. Redat Franței după primul război mondial, a ajuns pe mâna naziștilor în 1940, revenind sub control francez abia în martie 1945, când ultimele localități din Europa aveau să fie eliberate. Din acest motiv populația este predominant germană iar limba vorbită este tot germana, nu neapărat datorită turiștilor sosiți din împrejurimi ci mai ales datorită localnicilor.

Cel mai apropiat aeroport se află la aproximativ 50 km sud, în așa numitul triple point frontier, la granița dintre Franța, Elveția și Germania. În întreaga lume sunt 157 de frontiere triple, nu mai puțin de 195 de țări împărțind în acest fel granițele. Euroairport Basel-Mulhouse-Freiburg deservește astfel toate cele trei țări. Venind din Basel (Elveția), am plătit pe tren 30 CHF pentru un bilet dus-întors până la Colmar. Ținând cont că biletul Wizz din București a fost mai mult decât convenabil (38 euro/persoană, dus-întors cu toate taxele incluse), putem aprecia că incursiunea a fost un adevărat chilipir.

Revenind în Colmar, trebuie spus că o singură zi nu este suficientă pentru explorare, mai ales pe înserat, când hoardele de turiști se fac nevăzute. Berzele, simbol al întregii Alsacii sunt prezente peste tot … cele desenate sau sculptate, pentru că singurele berze reale își făcuseră cuib în vârful catedralei St.Martin (construită integral din piatră roșie). Magazinele, ticsite cu produse tradiționale, cafenelele și restaurantele pline ochi, mai ales în zona centrală, freamătul de pe străzi și zumzetul din piața acoperită, toate te incită la fiecare pas să descoperi cât poți din acest mic dar agitat colț de lume. Delicatesele locale își fac simțită prezența la fiecare pas, cum ar fi covrigii (bretzels) dar mai ales Tarte flambée (Flammkuchen în germană), o specialitate ce se aseamănă destul de mult cu pizza. Legenda spune că acest fel a fost creat din nevoia de a folosi resturile de aluat de la brutării. În prezent este una din cele mai accesibile delicatese, îndeosebi pentru turiști, într-o zonă în care prețurile la restaurante pot fi destul de ridicate. În completarea gastronomiei locale remarcăm produsele de patiserie și nu în ultimul rând vinurile. Nu degeaba Colmar este supranumit și capitala vinurilor alsaciene, datorită zonei fertile, ideale pentru dezvoltarea viței-de-vie. Am ales din piața centrală un rose sec, alături de o brânză de capră delicioasă. Capricioasă de delicioasă 🙂

O plimbare cu barca pe canale este ceva mai relaxantă decât cea din adevărata Veneție, dacă ne gândim la aspectul pur financiar – 6 euro de persoană pentru o tură de jumătate de oră, cu gondolier/ghid inclus. Aglomerația își spune cuvântul deci o rezervare cu câteva ore înainte este recomandată. Traseul dezvăluie turistului atât zone agitate din centrul orașului cât și oaze de liniște de la periferie (la un moment dat am avut impresia că am ajuns în Deltă), traversând adeseori pe sub poduri înguste, la limita spațiului.

Ultimul tren către Basel a fost la ora 21. Am părăsit Colmar cu impresia puternică că ne-am vânturat pentru o zi într-un orășel din povești. Nu este singurul, așa că pentru data viitoare ne-am propus să străbatem Alsacia cel puțin o săptămână.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.