Instant Search

Călător prin România – Şaroş pe Târnave

This slideshow requires JavaScript.

“De ce trag clopotele, Mitică?… De frânghie, Monşer!” Cine trage clopotele, când şi unde? Noi, într-o iarnă geroasă, în Turnul cu Ceas din cetatea de la Şaroş pe Târnave.

Aşa cum reiese din denumire, satul transilvănean este situat pe cursul Târnavei Mari, la aproximativ 25km distanţă de Sighişoara, pe drumul naţional ce duce spre Sibiu, via Mediaş. De aici e doar o aruncătură de băţ către Biertan, pe un drumeag ce o ia din Şaroş către stânga, lăsând în urmă vechea cetate fortificată. Zidurile sale groase ascund o comoară de nepreţuit – o biserică evanghelică veche de mai bine de 700 de ani.

Cazarea cea mai bună este în Biertan. De aici am ajuns numaidecât la Şaroş. Drumul este bun, vara este ideal pentru o plimbare cu bicicleta sau la pas. În toiul iernii însă e mai greu, aşa că am preferat varianta motorizată, mai ales că afară era un ger destul de tăios. La fel ca în multe cetăţi săseşti din Transilvania, nu veţi găsi pe nimeni la intrare, aşa că veţi fi nevoiţi să întrebaţi de administrator pe la gospodăriile alăturate. De multe ori veţi găsi în poarta cetăţii un număr de telefon sau o adresă. Am avut noroc. La prima poartă ne-a ieşit un bătrânel zornăind câteva chei masive. Am dat de cine trebuie. Pornim în explorarea cetăţii. Intrarea se face printr-un culoar acoperit, iar bârnele şi treptele din lemn, însoţite de mirosul vechi ne întâmpină chiar înainte de uşa masivă. Gazda noastră deschide şi ne pofteşte înăuntru. Suntem singurii vizitatori, puţini se încumetă la plimbare pe un aşa frig, deşi soarele străluceşte de prânz pe cerul limpede.

Şaroş pe Târnave este una din cele mai vechi localităţi din Transilvania, atestată documentar încă din anul 1282, în timpurile în care colonizarea saşilor în această parte de ţară era un proces aflat în plină desfăşurare. Ceva mai târziu este ridicată şi biserica fortificată, construită în stil gotic în prima jumătate de secol XIV. Principalul scop al cetăţilor săseşti era cel de apărare împotriva invaziilor, de aceea, de-a lungul istoriei, multe dintre ele au fost supuse nenumăratelor asedii şi incendieri, localnicii fiind nevoiţi a se retrage în spatele zidurilor groase din piatră. Nici cetatea din Şaroş nu a scăpat atacurilor. La un secol după construcţie, satul este distrus de invazia turcilor, la fel şi biserica. Refacerea a dus la fortificarea sa cu un zid şi cinci turnuri de apărare, cu guri de tragere. Mai târziu au fost aduse clopotele, în secolul XVI a fost ridicat Turnul cu Ceas. În timp, cetatea a beneficiat de mai multe restaurări, astfel încât azi putem admira o construcţie foarte bine păstrată. Pe zidul dinspre sud desluşim o inscripţie ce atestă anul uneia din restaurări : 1649. Puţin mai încolo, altă datare – 1858.

Interiorul bisericii este simplu, specific lăcaşelor de cult săseşti. Altarul sculptat în stil baroc datează din 1774. Enoriaşii aveau posibilitatea să urmărească slujbele de la înălţime, datorită stranelor ridicate în lateral. Dar ce impresionează cu adevărat este orga, o piesă superbă construită în secolul XIX de către doi meşteri din Biertan, Friedrich şi Wilhem Metz. Este funcţională şi neobişnuit de mare pentru o biserică ce nu impresionează prin dimensiuni. Închipuiţi-vă cum sună o cântare la slujba de duminică.

În general nu prea e voie să urci în clopotniţă, dar cred că am dat peste un om binevoitor, pentru că am fost invitaţi să tragem clopotele. Am văzut la Cincşor un sistem modern de tras clopotul. Stai cu degetul apăsat pe un buton şi timp de 3-4 minute satul este inundat de zgomotul ce răsună în boxele camuflate în turn. La Şaroş totul este autentic, inclusiv clopotul vechi de trei secole. Nu ne-am lăsat rugaţi şi am executat operaţiunea ca la carte, atârnându-ne de frânghia cea lungă, mai mult din dorinţa de a face puţină mişcare pentru a ne încălzi. De sus se vede întreg satul, împrăştiat pe dealuri, de-a lungul şoselei, paralel cu Târnava Mare ori pierzându-se uşor către Biertan. Turnurile din Transilvania erau folosite în trecut pentru depozitarea alimentelor, de aceea în multe din cetăţile săseşti din zonă există câte un Turn al Slăninilor. Nu am aflat dacă şi cel din Şaroş a avut aceeaşi utilitate, dar e foarte posibil.

L-am omenit pe bătrânel cu ceva bănuţi şi ne-am luat rămas bun de la localitatea cu denumire arhaică şi de la cetatea care de secole a suportat toate vicisitudinile, mărturie a timpurilor trecute. O experienţă inedită. Dacă sunteţi în drum sau trageţi la hanurile din Biertan sau Daneş, dacă mergeţi către Sighişoara ori vă întoarceţi spre Sibiu, faceţi un popas şi vizitaţi cetatea din Şaroş pe Târnave. Veţi descoperi o fărâmă de istorie în inima Transilvaniei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *