Instant Search

Călător prin România – Baia Baciului şi Muntele de Sare

This slideshow requires JavaScript.

Dacă aveţi chef de o baie adevărată iar ştrandurile din oraş sau lacurile din împrejurimi nu vă tentează, vă recomand, acum la început de vară, o incursiune de weekend la Slănic Prahova. Veţi avea parte de o bălăceală în toată regula în răcoritoarea saramură.

 

Slănic Prahova este un mic orăşel subcarpatic, aflat la 110 km nord de capitală. Se ajunge lejer cu maşina ori microbuzul sau ceva mai greu cu trenul, o căruţă obosită care abia îşi trage vagoanele supraetajate, roase de vicisitudinile vremii, de şobolani sau scrijelite de călătorii turmentaţi. Posibil ca din motive economice, cursa Ploieşti – Slănic să fi fost deja anulată. În zecile de incursiuni din adolescenţă cred că eram singurul din tren care îşi cumpăra bilet. Naşul se uita dezamăgit la mine când, în loc de clasica monedă de 5 lei (cursa costa 25) îi întindeam petecul legal de hârtie, iar călătorii (majoritatea navetişti) îşi făceau cruce, şuşotind între ei că “ia uite şi la fraierul ăsta … are bilet“. Deci, pe tren, blatul era sport naţional.

Muntele de sare … 1997

Deşi tinde de ani de zile la rangul de staţiune, Slănicul nu a fost în realitate aşa ceva, pentru că în ciuda faptului că este totuşi un oraş cu potenţial turistic remarcabil, a fost sistematic ocolit de marii investitori. Şi cum în România turismul balnear este la pământ, Slănic Prahova nu face excepţie. Dar oraşul are cel puţin două obiective demne de toată atenţia: unul ar fi Mina Unirea, cea mai mare salină din România şi una din cele mai importante din Europa. Al doilea este tot legat de sare şi se numeşte complexul Baia Baciului, în componenţa căruia, pe lângă lacul propriu zis intră şi Muntele de Sare, Grota Miresei şi … Baia Porcilor. Cine ştie să aprecieze lucrurile simple va găsi la Slănic un loc minunat, numai bun de încărcat bateriile. Chiar şi în ziua de azi nu vă veţi plictisi aici, pentru că, în afară de bălăceală şi salină, există multe alte posibilităţi de petrecere a timpului liber în natură.

Baia Baciului este o zonă declarată rezervaţie naturală geologică şi geomorfologică din anul 1954. Obiectivele principale sunt lacul cu apă sărată şi Muntele de Sare, ce adăpostea odată Grota Miresei. Legenda spune că, în urmă cu aproape 100 de ani, o mireasă din vecini, forţată să se mărite împotriva voinţei sale, s-ar fi aruncat în gol de pe vârful său. Muntele a fost exploatat până în 1852 când a fost inundat de ape, asemeni minelor de tip clopot de la Baia Verde. Astfel s-a format în interior un lac sărat extrem de concentrat, adânc de 30m, plin de microorganisme. Deşi nu mai există, am avut ocazia în trecut să înotăm în el. Cu greu ne puteam menţine poziţia verticală, din cauza concentraţiei foarte mari de sare. La câteva minute după ieşire, pielea ni se usca iar cu sarea pe care o colectam de pe noi puteam umple un borcan. Din păcate, Muntele de Sare arată acum ca o măsea cariată. Datorită infiltraţiilor de apă dulce, s-a erodat rapid şi într-un singur weekend, în urma unei furtuni, s-a prăbuşit. Eram atunci la Slănic. După ce îl văzusem cu o zi înainte intact, duminică dimineaţa, înotând în Baia Baciului, am realizat că ceva lipsea – era chiar grota.

Şi pentru că am pomenit de lacul cel mare de la Baia Baciului, trebuie să vă spun că vara e o adevărată binecuvântare. În ultimii ani a fost amenajat, s-a construit o trambulină sofisticată din bârne de lemn, s-a dezvoltat un restaurant cochet pe deal (mâncarea este foarte bună şi aveţi panoramă) şi, lucrul cel mai important, s-au modernizat duşurile. Îmi amintesc de înghesuiala din anii trecuţi şi disperarea noastră de a prinde firicelul de apă (extrem de rece) care avea să ne scape de sarea chinuitoare de pe corp. De multe ori renunţam şi plecam cu ea pe noi. Azi, duşurile sunt la discreţie, iar apa este caldă. Tot în acest complex întâlnim un alt lac, mai mic şi mai puturos, renumit însă pentru nămolul său cu efecte terapeutice, şi anume Baia Porcilor. La mare pe plajă dai ceva bani pentru o pungă cu nămol. Aici, la Slănic Prahova, îl ai inclus în preţul de intrare. Mai există ştranduri în oraş, cele de la Baia Verde sau Baia Roşie, însă am preferat întotdeauna să mergem la Baia Baciului pentru lacul său mare şi panorama oferită de Muntele de Sare. Apa este adâncă, nu se atinge fundul, dar nu trebuie să vă faceţi probleme, pentru că staţi la suprafaţă chiar dacă nu ştiţi să înotaţi, datorită apei sărate. Există o plută pe lac, numai bună pentru plajă sau sărituri.

În weekend se cam aglomerează, dar nu e un motiv să rămâneţi acasă. Din centru se face un drum în pantă pe partea stângă, ce vă lasă fix la intrare. Dacă doriţi să rămâneţi peste noapte, o puteţi face la una din pensiunile din apropiere.  Iar dacă vă rămâne timp, exploraţi împrejurimile. Daţi o tură până la Piatra Verde sau mai departe, peste deal, la schitul Crasna. Slănicul are multe de oferit, iar câteva zile petrecute aici pot fi de neuitat.

11 comments

  1. La Slanic nu e niciodata foarte aglomerat. Totusi daca mergi la salina ar fi bine sa ajungi devreme, pentru ca de pe la 10:30 incepe sa se formeze coada la lift. Am mai povestit si eu pe aici

  2. VertAnge – dacă poți să ajungi într-o vineri, ar fi mai bine. În weekend se aglomerează, într-adevăr, dar se poate face baie, lacul e mare, e loc pentru toată lumea.
    Apollo – crede-mă, multe vacanțe de vară le-am petrecut la Slănic. O parte bună a vieții noastre e legată de acel oraș. Au fost cazuri în care eram primul care tulburam luciul apei la Baia Baciului, fiind singur în ștrand. Altă dată, nu dădeam de două ori din mâini că loveam pe cineva, atât era de aglomerat. Iar în Salină, țin minte că se stătea și câte o oră și jumătate pentru ieșire. Liftul vechi te lovea de toți pereții și nu avea lumină, acum e parfum. Dar ăsta era farmecul. Stăteam în subteran o zi întreagă, băteam mingea, mergeam cu pluta pe lac și făceam ture la tutun (voi povesti de asta, cine cunoaște mina știe despre ce vorbesc) sau în galerii nevizitabile. Slănicul este un loc plăcut … pentru cine îl cunoaște 🙂 E foarte frumos și corect să promovăm și locurile de la noi. Chiar dacă uneori nu se compară cu altele, sunt ale noastre. Mulțumesc de vizită, trec și eu periodic pe la voi.

  3. De mult n-am mai auzit pe cineva vorbind cu atata pasiune despre un loc drag.Mi se pare putin bizar ca cei mai multi fug sa vada tarile straine fara sa cunoasca locuri frumoase care sunt mult mai aproape.Multumim si noi pentru vizite 🙂

  4. eu merg cu sotul pentru cateva zile la slanic si dupa un calcul amanuntit am ajuns la concluzia ca numai intrarea la baie ne duce cateva milioane. crezi sau ai auzit ca s-ar putea face ceva manevre pe la intrare? sa platesti mai putin decat face? ca daca ma duc in fiecare zi poate platit decat un bilet pe zi in loc de 2.

  5. am inteles ca e 20 lei/persasta ar insemna in 7 zile cat e cazarea vreo 300 lei numai sa facem baie. nu am fost niciodata la slanic si nu stiu cum se incaseaza banii…se da bilet sau intri pe ochi frumosi. crezi ca tine mita la intrare?

  6. Intrarea este foarte scumpă, după părerea mea, dintotdeauna a fost. Am înțeles că la Baia Roșie e 35 ron, nu știu de ce se practică astfel de prețuri. Cred că dacă intri pe sus, pe la restaurant (eventual faci o consumație), poți ulterior să cobori la lac.

  7. Am amintiri minunate despre Slanic. Orasul vacantelor mele de vara din copilarie si adolescenta (perioada 1973-1993). Sunt din Bucuresti si veneam cu bunica mea la Baia Baciului si salina. Am stat in gazada ani in sir la casa de langa Muzeul Sarii. Pluta de pe lac, cotloanele salinei, toate jocurile de acolo imi erau foarte dragi… Dealurile cu abundenta fructelor si privelisti minunate in toate directiile si bineinteles muntele Piatra Verde. Acum, dupa 20 de ani, intentionez sa merg cu sotul meu si o familie de prieteni in acest weekend, (implinesc 42 de ani). Ma incearca o emotie grozava…am atatea amintiri frumoase de acolo!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *