Instant Search

Lumea văzută în portrete – Bucovineni

Se spune că ‘țăranul este oglinda în care Dumnezeu îşi contemplă chipul’. Poate este adevărat, poate că nu. Nu suntem noi în măsură să apreciem astfel de afirmații. Adevărat este însă faptul că un chip de om simplu exprimă atât de multe, încât poți citi din el ca dintr-o carte deschisă. Cartea vieții.

 

Se mai spune că veșnicia s-a născut la sat. Pe vârful muntelui, timpul parcă s-a oprit în loc. Așa este, în ziua de azi sunt doar clișee. Dar în momentul în care ești față în față cu el, cu omul care își duce viața în simplitatea ei cea mai pură, toate aceste clișee dispar. El se naște, trăiește și trudește pe pământul lui, uneori izolat de civilizație, lipsit de curent electric, tabletă sau știri mondene. Întreaga sa viață este dictată de ceea ce îl înconjoară – pădurea, lemnul, animalele, fâneața. Se bucură când îi treci pragul și în acele momente nu știe ce să-ți mai facă să te simți bine în universul său. Conștient că nu ar putea nicicând să-ți ofere tot ceea ce lumea modernă are de oferit, îți pune la dispoziție darul său cel mai de preț. Povestea vieții sale, spusă în cuvinte nepretențioase, pline de înțelesuri.

Ultima incursiune a reprezentat o evadare din cotidianul urban la care suntem supuși zi de zi. I-am întâlnit pe huțuli, etnicii ucraineni pe care-i găsim aici, în Bucovina sau în Maramureș, la fel ca și în sudul Ucrainei. Între ei vorbesc într-un dialect imposibil de înțeles, chiar dacă pe alocuri mai pricep câte o iotă din rusă ori bulgară. Huțulii își duc liniștiți traiul pe plaiurile dintre Obcine, în deplină armonie cu pădurea. În localitatea Argel am urcat jumătate de oră pentru a ajunge în gospodăria lor. Mai întâi la un praznic câmpenesc lângă o hodaie unde, în ciuda frigului, ne-au cântat și au dansat ca la nuntă (ce-i drept, ne-am nimerit în zi de sărbătoare). Mai târziu, la ei acasă.

Nu departe, pe altă vale am aflat cum stă treaba la stână iar baciul Mugurel și-a găsit timp să ne arate câteva din îndeletnicirile sale zilnice. La familia Alboi, cocoțată pe dealul Cocoara, în apropiere de Câmpulung Moldovenesc am descoperit tainele lemnului ce prinde viață în mâinile iscusite ale capului familiei. Ne-am salutat apoi din mers cu mecanicii Huțulcăi, mocănița de pe Valea Moldoviței.

Fiecare din acești oameni are câte o poveste. Deocamdată vă lăsăm să descifrați poveștile din chipurile lor … ele vor veni ceva mai târziu, la Muzica lemnului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *