Instant Search

Tabăra de biodiversitate – Dobrogea

This slideshow requires JavaScript.

Am spune că Dobrogea pare, la prima vedere, un spațiu întins, sterp, puțin interesant. O străbatem indiferenți, printre câmpurile de eoliene, devorând grăbiți kilometru după kilometru, în goana noastră către marea cea mare. Câteodată n-ar fi rău să ne abatem puțin din traseu … am descoperi cu siguranță o altă lume.

 

Curios, pentru prima dată pe acest drum am reperat nu mai puțin de 4 (patru) vulpi la margine de șosea. Un șoim curajos ne taie calea, sfidător, blocând accesul pe drumul către Gura Dobrogei, în tabăra unde sperăm că vom fi așteptați cu ceaunul încins. Ba nu … ceaunul e la noi.

Pustiul dobrogean se face simțit chiar și în miez de noapte. În tabăra de lângă Târgușor ne așteaptă Doru, Mircea, Auraș, Giovanni, Anca și Alexandru, cu urechile lungite de foame. Căldură mare, mai ales cu ceaunul pornit. Trebuie să recunoaștem, partea cea mai interesantă în taberele de biodiversitate este seara cu ceaun. Îl pornești pe înserat dar niciodată nu știi când îl termini. Mai zdrăngăni la o chitară, te agiți în jurul lui, amesteci periodic la linguroi și te umpli de fum … iar la final, după ore de așteptare basculezi instant conținutul, fără prea multe comentarii, după care te instalezi comod în cort sau, după caz … în hamac.

Încă o încercare eșuată de a găsi vipere, nici șarpele lui Esculap nu s-a arătat. Singura dovadă a existenței șerpilor în zonă a fost o piele de Dolichophis caspius (șarpele cel rău), găsită în apropiere de corturi. Am aflat în schimb că Dobrogea este plină de țestoase. Și am mai învățat că Testudo Graeca este o specie extrem de rapidă, contrar părerii că țestoasele sunt cele mai lente ființe. Ei bine, nu sunt, mai ales puii, care au o energie inepuizabilă, total împotriva ședințelor foto și puși mereu pe evadare, la fel ca și popândăii din Cheile Dobrogei, mult mai iuți și mai vigilenți față de cei care le încalcă habitatul.

Mult mai înțelegătoare s-a dovedit a fi șopârlița de frunzar, găsită prin pădurea Babadag, o specie superbă cu o piele interesantă, ce dă impresia unui cablu metalic mișcător cu piciorușe. Aceeași șopârliță o găseam cu o lună înainte la Comandău, ceva mai mică, aproape cât o broșă. Însă cea mai comună specie dobrogeană este Podarcis tauricus – șopârla de stepă. Dacă reușești să o convingi să stea la pozat poți remarca solzii ce-i acoperă pielea brună-verzuie.

După o zi de hălăduială prin pădurea Babadag și prin cheile Dobrogei în căutarea biodiversității și după o ședință foto la care țestoasele și șopârlele nu au fost tocmai cooperante cu obiectivele îndreptate insistent către ele, așadar după o zi de muncă continuă în mijlocul naturii … merităm puțină distracție! S-a gândit jupân Doru cum să ne arate cât mai multe simboluri ale Dobrogei, că deh … vine o vreme mai cu seamă în fapt de seară când friptura de ied în aluat, plăcinta dobrogeană cu brânză și praz dar nu în ultimul rând brânza de capră ajung și ele la mare cinstire ca simboluri …

Păstrăm viu spiritul taberei de a vedea tot timpul locuri noi și mergem astfel la o fabrică sau mai degrabă la o platformă integrată unde sute de căprițe susțin mărcile de lactate LactIQ, Zana și Caprigiano. De la cultivarea furajelor, la depozitarea lor, la creșterea caprelor și până la procesarea atentă a laptelui în unele dintre cele mai fine brânzeturi pe care le-am gustat – totul se întâmplă aici în Dobrogea. Am vizitat toate sectoarele fabricii și ne-am simțit precum cercetătorii britanici veniți în vizită în România. Am discutat cât am discutat cu caprele adulte, apoi ne-am dus la maternitatea căprițească, am văzut și mulgătoarea – în treacăt fie spus ne așteptam la ceva mai rustic, când colo totul este strict controlat, curat, programat – apoi a venit rândul sălii țapilor, unde glumele noastre au depășit numărul patrupedelor … până când un căpriț mai de soi, sătul probabil de încercarea de a fi portretizat, a strănutat direct în obiectiv …

Caprele din rasele Alpine French și Saanen Bread, pe lângă faptul că sunt foarte distractive și au personalitate ne-au întărit convingerea că în această fabrică produsele obținute sunt 100% naturale, fără conservanți și aditivi. În mod sigur acesta este și motivul pentru care au succes, în ciuda prețurilor care nu sunt dintre cele mai mici. Dar până la urmă prețul este un indicator al calității, iar aceste brânzeturi bio din lapte de capră pot sta pe cele mai sofisticate mese festive. Parmezan, cașcaval, rulouri de brânză lactică cu diverse condimente adăugate gen paprika, ceapă, verdețuri … am fost mândri de Doborgea și de oamenii care muncesc aici!

Acum câteva zile am combătut un comentariu al unei persoane cunoscute care ne-a arătat la raft un iaurt LactIQ spunandu-ne destul de vehement că nu este din lapte de capră. A fost unul din acele momente care a venit la fix … am transmit un mesaj simpatic din partea căprițelor din Doborgea și câteva fotografii pentru a convinge că există o fabrică în Romania care merită tot respectul nostru!

Finalul taberei ne-a găsit pe malul mării, la Vadu, cu cortul pus pe plajă și o baie de pomină în miez de noapte, acoperiți de un cer plin de stele, brăzdat din când în când de perseide. Fără lighioane în jur … 🙂

Tabăra de diversitate de la Comandău este a patra din seria celor șase cuprinse în proiectul #biodiversitate, organizat de Wildescapes cu sprijinul Elcomex Agroindustrial, Goodyear Romania, Lipton și Țiriac Auto. Partener logistic: Paralela 45.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.