Instant Search

Where in the world are you?

This slideshow requires JavaScript.

Paris? Londra? Casablanca? Barcelona? Viena? Malibu? Monte Carlo? Shanghai? Las Vegas? Vă întrebaţi oare ce au toate aceste destinaţii în comun? Ei bine, sunt parte a unui spot publicitar în care vedeta este, nici mai mult nici mai puţin, capitala bogatului stat Azerbaijan. Bun venit la Marea Caspică, bun venit în BAKU!

 

La graniţa dintre Asia şi Europa se află unul dintre cele mai vechi state ale civilizaţiei. Vechiul Manna (de unde vine numele monedei naţionale, manatul, la paritate cu euro), bogat din punct de vedere economic şi cultural, avea un cult deosebit pentru fenomenele naturale. Mai târziu, credinţa în soare era atât de puternică încât zoroastrismul a devenit religie. Locuitorii săi venerau astrul zilei iar focul era considerat semn divin, astfel că pe întreg teritoriul s-au ridicat temple în jurul vâlvătăilor ce ardeau necontenit. La acea vreme, puţini azeri erau conştienţi de magia focului viu şi de bogăţiile naturale ce zăceau în măruntaiele pământului lor. Ulterior, descoperirea petrolului şi a gazelor naturale a adus Azerbaijanului (a cărui denumire înseamnă Ţara Focurilor) atât bucurii, cât şi necazuri. În timp, ei au învăţat să exploateze aceste resurse dar credinţa în zeul focului a rămas. Templele continuă să existe iar noile simboluri ale marilor oraşe poartă semnul focului. Cel mai nou dintre ele, Flame Towers, un ansamblu de trei zgârie nori ridicat de curând în capitala Baku se înalţă deasupra tuturor în forme unice de flăcări. Seara, când luminile încep să scalde oraşul, clădirile pornesc un joc incandescent de leduri în culori roşii-portocalii aprinse. De departe ai impresia că sunt în flăcări. În realitate, este un alt tribut adus focului.

Baku, Azerbaijan. Oraşul este situat în peninsula Absheron, bogată în zăcăminte şi împânzită de rafinării. În ultimul deceniu a trecut de la statutul unei capitale obişnuite a unui fost stat sovietic la cel al noii metropole a planetei. Ritmul de creştere economică este ameţitor. Care este motivul? Banii, petrolul, gazele naturale. Din acest punct de vedere, Azerbaijanul este una din cele mai bogate ţări ale lumii. Dacă timp de 70 de ani, până în 1990 producţia lua drumul Moscovei, după această perioadă lucrurile s-au schimbat. Petrolul a rămas în ţară, la fel şi gazele naturale. A fost nevoie însă ca azerii să plătească scump acest preţ. În 1989, pe fondul evenimentelor din blocul estic european, lucrurile au început să se mişte şi în zona caucaziană. Populaţia îşi cerea dreptul la libertate şi dorea separarea de Uniunea Sovietică. Mai întâi au fost reprimările din Tbilisi apoi, ceva mai la nord, cele de la Vilnius. Răsturnarea regimului comunist din România a impulsionat locuitorii azeri iar focul ce mocnea a izbucnit. În prima lună a lui 1990 evenimentele au degenerat. Sovieticii au trimis trupe şi tancuri pentru a reprima protestele anticomuniste din Baku. Operaţiunea secretă “Udar” (Lovitura), organizată de KGB împreună cu ministerele Apărării şi Internelor, semnată de preşedintele de atunci, Mihail Gorbaciov, avea menirea de a înăbuşi revoltele prin orice mijloce. Pe data de 20 ianuarie s-a produs dezastrul. Bilanţul: 133 de oameni au fost ucişi, 611 răniţi, 5 dispăruţi şi 841 arestaţi ilegal, însă revoluţionarii au învins iar evenimentul şi-a găsit loc în filele istoriei drept Ianuarie negru.

În 1993, după trei ani de dispute politice interne, la cârma noului stat format s-a instalat Heydar Aliyev – culmea, un fost şef KGB care a reuşit să stabilizeze conflictele armate în zonă, deşi războiul cu Armenia se poartă şi azi, la 10 ani de la moartea sa. Provincia Nagorno Karabah, aflată sub ocupaţie armeană este subiectul principal al conflictului iar graniţa dintre cele două ţări este complet închisă. De aceea, oricine calcă în această provincie are interdicţie pe viaţă pe teritoriul azer. Acest amănunt ne-a creat ceva probleme la intrarea în ţară. La controlul vamal de la graniţa dintre Georgia şi Azerbaijan, datorită vizelor de Armenia ni s-au reţinut paşapoartele şi am fost supuşi mai bine de o oră unui interogatoriu. Cât am stat în Armenia nu am intrat în Nagorno Karabah iar soldaţii ne-au pus să le arătăm fotografiile direct din aparatul foto. Momente destul de tensionate, având în vedere că bagajele noastre trecuseră deja graniţa cu autocarul. După alte două ore de aşteptat la frontieră am pornit spre capitală. Pe drum am avut ocazia de a lua pulsul provincial al Azerbaijanului. Asemeni lui Atatürk în Turcia, fotografia marelui lider Aliyev trona la loc de cinste pe panourile publicitare din marile intersecţii, atât în oraşe cât şi în zonele rurale.

Azerii au mania steagurilor. Cât vezi cu ochii, ţara este împânzită de steaguri imense, cele importante fiind evident situate în capitală. Dealtfel, cel mai mare steag din lume (70m pe 35m) se află la Baku. Cocoţat la 162m, a pierdut de curând titlul de cel mai înalt, în dauna celui din Duşanbe, Tajikistan (165m). Mai există unul de 133m prin apropiere (Aşgabat, Turkmenistan), semn că mania drapelelor uriaşe este dusă la rang de obsesie în zona Caspică.

În ultimii ani, datorită veniturilor din petrol, în Baku au avut loc schimbări majore. Au apărut construcţii noi, unele inedite, venite parcă din viitor (cum ar fi Centrul Cultural Heydar Aliyev), altele ca simboluri noi ale vechii religii zoroastriene (tripleta Flame Towers), altele ca simbol al tradiţiei locale (noul Muzeu al Carpetelor). Promenada de la malul mării, denumită Bulvar a fost lărgită cu câteva zeci de metri şi amenajată, fiind pavată cu marmură, spre bucuria sutelor de cupluri de îndrăgostiţi ce mişună prin centru. Străzile au fost curăţate, parcurile tapetate cu gazon perfect tuns şi fântâni arteziene. Şi este abia începutul. Neoficial, Baku a intrat în concurenţă cu Dubai la capitolul investiţii. De curând a fost anunţată viitoarea cea mai înaltă clădire din lume, ce va fi ridicată pe o insulă artificială în Marea Caspică. Iar proiecte precum White City (aflat în construcţie) vor duce Baku în liga superioară a marilor centre urbane ale lumii.

Cu toate acestea, tradiţia îşi găseşte loc din plin în capitala Azerbaijanului. Baku este un oraş plăcut şi aerisit. O plimbare prin labirintul de străduţe înguste din Oraşul Vechi, în care am găsit la tot pasul magazine de carpete vechi, este o încântare pentru turişti. Nu departe se află Turnul Fecioarei, la baza căruia am dat de băile termale, aproape identice cu cele din Tbilisi. Zona este plină de tarabe cu souveniruri şi restaurante tradiţionale. Meniurile sunt în azeră iar chelnerii o rup mai mult pe ruseşte decât în engleză, astfel că la solicitarea noastră de a încerca ceva local ne-am pomenit în farfurie cu … sarmale şi o supă grea din grăsime de oaie. Interesant.

Azerbaijan este un stat majoritar islamic. Moscheile din Baku s-au integrat pefect printre coloşii din sticlă şi oţel sau printre vechile clădiri, placate în ultimii ani cu marmură şi travertin. Un funicular modern duce turiştii aproape de Flame Towers într-un punct de observaţie ideal, cu panorame largi către cochetul Bulvar şi spre National Flag Square, acolo unde tronează imensul steag mai sus amintit, alături de Crystal Hall, sala polivalentă construită în timp record (numai 10 luni), ce a găzduit în 2012 festivalul Eurovision, un eveniment ce a propulsat oraşul printre noile destinaţii turistice ale lumii. Şi pe bună dreptate, Baku are câte ceva din fiecare. Plaje ca în Malibu, muzee şi teatre ca în Viena, taxi-cabs ca în Londra (mult mai ieftine, ne-am plimbat şi noi cu ele), zgârie nori ca în Shanghai iar lista poate continua. Fie că sunt edificii vechi sau moderne, multe dintre ele poartă numele fostului preşedinte, Heydar Aliyev. Pasaje pietonale îmbrăcate în marmură, o replică în miniatură a Veneţiei cu ale sale inconfundabile gondole, zone comerciale moderne asemănătoare marilor oraşe. O clădire a guvernului ce aduce aminte de Casa Poporului din Bucureşti, o sondă ridicată în mijlocul promenadei (Parachute Tower) ce aminteşte de resursele naturale ale ţării, hoteluri luxoase, bulevarde largi şi nu în ultimul rând oameni relaxaţi. Şi cum să nu fii relaxat când stai deasupra unei bogăţii inepuizabile? Acesta este Baku, noua metropolă a planetei!

Suggested Posts

2 comments

  1. Nu am avut probleme la intrarea in Azerbaidjan, desi am fost si in Armenia. Am inteles ca viza de Nagorno Karabakh se poate pune si pe o foaie in afara pasaportului, dar n-am incercat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.