Instant Search

Arome marocane

This slideshow requires JavaScript.

Dacă ar fi să definesc mâncarea marocană aş spune că este o feerie de arome, culori şi gusturi, cum în puţine locuri îţi este dat să întâlneşti. Fantastică. Îmi este pur şi simplu dor de toate preparatele pe care le-am savurat pe stradă, în restaurantele mai mult sau mai puţin elegante, la tarabele din piaţă, în curtea unui localnic din apropierea cascadei Ouzoud şi unde şi mai unde.

 

Aici am simţit ce înseamnă într-adevăr măslinele naturale, gustul superb al condimentelor gen curcuma, şofran sau schinduf, curmale, sucul de portocale coapte natural, supa de melci cu chimen …

Am început periplul nostru culinar în Maroc, cu o glumă. În ziua sosirii noastre, în riadul unde ne-am cazat, am întâlnit un oaspete belgian, pe care l-am luat un pic la întrebări: ce şi cum este pe acolo? Recunosc că am fost cât se poate de interesaţi de micul dejun, care era inclus în preţul cazării. Răspunsul belgianului a fost copleşitor: “foarte, foarte copios! “. Noi, ca românii, deja ne închipuiam mese întregi de cărnuri, mezeluri, brânzeturi etc. la micul dejun.

De dimineaţă am luat micul dejun în grădina interioară a riadului, iar când ne-a fost adus, am realizat ce înseamnă diferenţele culinare dintre români şi belgieni. Dar atenţie: micul dejun a fost excelent şi suficient! Cafea naturală, ceai de mentă, suc proaspăt stors de portocale, puţin unt, puţină miere, pâine, croissant şi un fel de plăcinţică, închipuiţi-vă o merdenea caldă, dar fără brânză la mijloc. Se poate şi aşa!

Pentru prima masă de prânz în Maroc, ce poate fi mai potrivit decât Tajine? Aşadar iată-ne la un restaurant elegant din centrul istoric al Marrakech-ului (unde clienţii erau în majoritate englezi), mâncând diverse Tajine de pui cu lămâie şi măsline,  sau de miel cu prune uscate şi legume.

În prima seară când am gustat supa de melci cu chimen, la o tarabă din piaţa Jemaa el Fna, ne-am cam strâmbat! Dar a doua seară am trăit degustarea din plin, deja ne devenea prietenă. Părea mai degrabă o aventură să mănânci o astfel de supă, având în vedere atmosfera: taraba unde se vindea avea câteva scaune pe care stăteau clienţii care comandaseră, dispuse în jurul grămezii de melci albi, vânzătorul care avea grijă să umezească permanent grămada de melci cu supa de la bază, în timp ce conversa cu clienţii, mai clătea câte un bol sau o lingură într-un lighenaş nu tocmai igienic, aşadar era mai degrabă o socializare, melcii păreau doar un pretext.

Forfota şi miresmele din piaţa Jemaa el Fna pot fi trăite, nicidecum povestite. La lăsarea serii, zeci de tarabe se localizau în piaţă, devenind un adevărat labirint gastronomic de cea mai bună calitate.

Un spectacol cum nu am mai văzut nicăieri. Bineînţeles că am devenit clienţi la mesele lungi ce se înşirau în continuarea tarabelor pline cu toate soiurile de cârnaţi, fripturi, capete de oaie şi capră fierte, creier de oaie fiert, melci, fructe de mare, frigărui, salate de toate tipurile posibile, supe, dulciuri, fructe … ceva absolut incredibil. O gălăgie veselă răsuna în toată piaţa atât datorită clienţilor de la mesele care erau în întregime ocupate de localnici dar mai ales de străinezi, cât şi de glasul vânzătorilor care îşi făceau reclamă. Aici am mâncat la masă cu localnicii, inspirându-ne şi noi din comanda lor : Harira (supă de năut, fără carne), cârnaţi mici şi frigărui de oaie, salată marocană de roşii şi pâinică tradiţională.

Când am ajuns acasă am gătit şi eu Harira. De fapt este o supă românească în care în loc de boabe de fasole uscată se pune năut. Mai întâi am pus o mână de boabe de năut la umflat în apă rece câteva ore, apoi le-am fiert la foc mic destul de mult. La final, am adăugat sosul pregătit separat (ceapă, morcovi, roşii, sare, piper, şofran). Harira poate fi gătită şi cu bucăţi de carne de miel. Se poate asezona cu o salată de ceapă de apă : roşie sau albă, este tăiată feliuţe, apoi se stropeşte cu sucul unei lămâi, ulei de măsline, sare şi seminţe de in.

Dar unul dintre cele mai gustoase feluri de mâncare încercat vreodată, trebuie să recunosc că a fost preparat într-o cocioabă în apropierea cascadei Ouzoud, în care am preferat să nu intru pentru a nu vedea condiţiile, serviţi la o masă aşezată într-o curte “vai de ea”, cu nişte farfurii, tacâmuri şi pahare spălate … poate cândva … aşadar alegerea a venit în mod natural de a mânca în stilul autentic al locului : cu mâna, direct din vasul în care s-a gătit. A fost un Tajine de pui cu tot felul de legume gen cartofi, morcovi, mazăre, roşii … delicios. Numele preparatului este dat de vasul de lut cu capac ţuguiat, specific bucătăriei marocane, în care se prepară mâncarea. Vasul este pus pe cărbuni sau în cuptoare de pământ, iar mâncarea fierbe foarte încet câteva ore. Am înţeles că se marinează cartofii în apă cu şofran cu câteva ore înainte de preparare, de unde şi culoarea deosebită.

Dar cum am ajuns să mâncăm aşa ceva? Deşi comandasem şi plătisem un tur complet până la cascada Ouzoud, aflată la aproximativ 100 km de Marrakech, în apropierea destinaţiei finale, ghidul, care ne era şi şofer a oprit într-un sat atemporal aflat în plin câmp deşertic, într-o curte a unui localnic şi ne-a pus în temă rapid: de aici trebuie să vă tocmiţi pentru un alt ghid, vedeţi că trebuie să includeţi şi masa de prânz, negociaţi! Brusc, apare ghidul – un localnic bruneţel, tânăr, bun vorbitor de engleză, pe nume Rashid. Am negociat cât am putut (având în vedere locaţia, nu prea ne dădea mâna), iar prânzul am cam fost obligaţi să îl introducem în preţ, astfel că, în loc de un Tajine cu carne de vacă (ceva mai scump), am ajuns la unul cu carne de pui cu legume, la jumătate de preţ faţă de prima variantă oferită. Aşadar, la întoarcerea din mica excursie ne aştepta … un Tajine!

Acasă am adaptat deliciosul preparat: l-am gătit în vas de yena la cuptor.

Tajine de pui cu lămâie şi măsline. Puiul se porţionează şi se marinează direct în vasul de yena cu ulei de măsline, sare, piper, foi de dafin, şofran, paprika, rozmarin şi căţei de usturoi zdrobiţi cu tot cu coajă. Se adaugă o ceapă taiată felii mari, maxim 2 lămâi tăiate de asemenea în felii cât mai mari, măsline coapte şi naturale – din acelea rotunde, roşcate – mov, cu aspect puţin stafidit, apoi o cană mare de apă sau supă clară. Tava se ţine învelită în folie de aluminiu la cuptor la foc mic aproximativ o oră şi jumătate. La această bază de mâncare se pot scoate după preferinţă lămâile şi măslinele, dar se pot adăuga orice legume încă de la începutul preparării. Am mâncat pentru prima dată măsline naturale, care erau chiar stafidite şi nicidecum perfecte ca cele din comerţul nostru, în baie de ulei cu rozmarin şi usturoi. O aromă complet diferită, incredibilă.

Desertul a constat în principal în fructe, curmale în special,  din toate soiurile. Iar în loc de apă am băut suc de portocale stoarse pe loc la tarabele din piaţa Jemaa el Fna, unde ne făceam plinul  direct în sticle de câte 2 litri.

Acestea sunt doar câteva dintre aromele întâlnite în periplul nostru, în care am avut senzaţia că omniprezentul şofran ne aducea în farfurii raze din soarele Marocului. Am lăsat deoparte toate prejudecăţile care pot însoţi o călătorie într-o ţară mai puţin dezvoltată şi am trăit momentul, iar acum pot mărturisi că abia aştept un nou Tajine autentic!

Suggested Posts

6 comments

  1. De câteva zile nu mai am senzație de foame. Răcit, oarece complicații, in sfârșit, nimic important. Doar că nu mi-e foame. Pardon, nu-mi era până să citesc articolul tău. Mă duc să-mi iau un fruct, ce naiba, e 10 seara …

  2. In mod sigur nu vei regreta.O alta sugestie ar fi sa fierbi separat si niste orez basmati (vezi in hypermarket marca Scotti, varianta Basmati) – 3 masuri apa, 1 masura orez, fiert simplu, fara capac. Are un miros special, mai exotic, care merge bine cu sofranul. Pofta buna! Sa ma anunti cum a iesit!

  3. Bravo Renate, chiar nu stiam ca esti asa epicuriana :-), desi pe Catalin il banuiam. Mancarea marocana este (si) printre preferatele noastre (chiar si Radu, care e destul de sclifosit) si am incercat-o pe oriunde am avut sansa, dar in Maroc inca nu am ajuns. Data vitoare cand veniti pe la noi te convoc la un Tajine de pui, sa ma conving ca stii sa il faci bine :-); vasul, original marocan, il am deja, sta pe dulap, prafuit de ceva vreme :-)Ma bucur pt. voi, ati calatorit bine de cand ne-am vazut ultima oara (am citit si Parisul tau, cu placere si multa apa in gura), tineti-o tot asa, poate ne organizam sa mergem si impreuna undeva, candva…va pupam!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.