Instant Search

Marrakech, come to Marrakech!

This slideshow requires JavaScript.

O ieşire în afara Europei este tentantă pentru oricine. Alegerea unei variante atractive şi exotice pe de-o parte şi convenabilă ca preţ pe de altă parte poate fi însă destul de dificilă. Cu puţin noroc şi atenţie, vă propunem o destinaţie care poate îndeplini toate cerinţele călătorului : Marrakech.

 

“Marrakech, come to Marrakech, to the city of gold near the sky…”, aşa suna un mare hit din anii ’80 al celor de la Goombay Dance Band, foarte gustat de generaţia părinţilor noştri. Puţini dintre ei au simţit însă pe pielea lor adevăratul sens al versurilor. Pentru că Marrakech trebuie văzut, simţit, gustat şi realmente trăit. Acolo, la faţa locului.

Un studiu atent al rutelor companiilor low cost, o legătură bună la Madrid sau Milano şi iată, biletul de avion ajunge să coste undeva pe la 100 de euro. Noi am fost la început de mai, o perioadă perfectă pentru vizitat. Zborul către Maroc este interesant, o adevărată lecţie de geografie. Vezi de sus pitoreştile insule croate, culmile înzăpezite ale Sierrei Nevada şi Mediterana unde, la un moment dat, se pot observa ambele ţărmuri, atât cel european, cât şi cel african. Aeroportul din Marrakech nu este mare, dar are o arhitectură deosebită. O poartă de intrare convingătoare.

Transferul a fost simplu, un autobuz te duce până în inima Medinei. Am plecat cu cazarea rezervată de acasă, dar în lipsa unei hărţi a fost destul de dificil să o găsim. Străzile erau insalubre şi destul de sărăcăcioase, ceea ce ne-a dat oarece emoţii, chiar dacă era în plină zi. Dar totul a fost bine iar localnicii, deşi arătau modest şi dubios, au fost amabili şi ne-au arătat drumul.

Cine merge în Maroc, să caute un riad pentru cazare. Este o locuinţă tradiţională marocană cu o grădină în mijloc. Al nostru (Riad Gallia) era super, plin de vegetaţie, curat lună (o tanti tocmai spălase podelele), iar un parfum plăcut se făcea simţit. O fântână arteziană mică (toate riadurile au aşa ceva) trona în mijloc, lângă un palmier imens, în jurul căruia se încolăcise o plantă plină de flori roşii. Era o linişte plăcută, în total contrast cu zumzăiala şi agitaţia de afară. Două ţestoase mici se plimbau de colo-colo, de fiecare dată trebuia să avem grijă să nu le călcăm. Camerele sunt simple şi curate, fără dotări moderne. O terasă plină de soare găsim pe acoperiş, au şi câteva şezlonguri. Piscina mai lipseşte, dar unele riaduri o au. Unde mai pui că locaţia este ultracentrală iar zona am constatat în următoarele zile că este ok.

Străzile sunt fascinante, Marrakech (sau Oraşul Roşu) este o veche citadelă imperială, dezvoltată în perioada domniei sultanilor saadiţi. Medina este un labirint de străzi şi alei, unele înguste, altele deschise, unele destul de jegoase, altele aranjate, pline de prăvălii. Se spune că te poţi pierde printre aceste alei şi că ar trebui să-ţi angajezi un localnic pe post de ghid, dealtfel vei fi asaltat de aceştia pentru diverse servicii sau pur şi simplu pentru cerşit. Dar cel mai bine e să faci rost de o hartă şi să porneşti în explorare. Majoritatea străzilor principale duc în piaţa Jemaa el Fna, inima oraşului şi locul de pornire în souk. Aflată în patrimoniul UNESCO, piaţa este un loc plin de viaţă, o lume pestriţă, caleşti, dansatori, sacagii, îmblânzitori de cobre şi hoţi de buzunare. Seara locul se umple de tarabe ambulante cu mâncare, iar atmosfera atinge apogeul. Ritmuri sacadate de tobe, trompete piţigăiate şi sunetul qraqech-urilor, instrumentul preferat al artiştilor gnaoui. Atenţie totuşi la aceşti gnaoui, sunt în căutare de turişti şi puşi pe japcă, până la urmă simpatici, însă pentru câteva poze va trebui să negociaţi la sânge şi să fiţi foarte fermi (nu a fost cazul nostru, bineînţeles, dar am ieşit onorabil).

Pentru împătimiţii de cumpărături, aici este raiul lor. Marrakech are un impresionant souk ce se întinde pe nesfârşite alei. Nu cumpăraţi nimic fără să vă târguiţi. Face parte din spectacolul unui shopping perfect, localnicii sunt încântaţi să vadă acest lucru, e o ocazie de a socializa. Nu se supără nimeni, ei nu pierd oricum, dacă nu le convine te refuză politicos, însă în cele mai multe cazuri negocierea duce într-un punct atractiv pentru turist, căruia i se creează impresia că a făcut cine ştie ce târg. Replica preferată a lor este : “Negociezi ca un berber!”. O mare varietate de produse poate fi găsită aici, pentru toate gusturile. La mare căutare sunt vasele de aramă, pernele din piele de cămilă sau încălţările tradiţionale numite baboush. Numeroase mici ateliere descoperiţi pe aleile mărginaşe, se sculptează în lemn, se lucrează fierul forjat. Nu o dată vezi meşterul muncind în faţa prăvăliei, care nu are mai mult de 1 metru în lăţime, dar se pierde în interior, unde se văd aruncate în penumbră diverse materiale şi obiecte nefinisate. Mijloacele de lucru sunt destul de rudimentare, dar tocmai acest lucru fascinează.

Am lăsat la urmă ce e mai bun în souk şi anume mirodeniile. Sunt multe, de toate felurile, te ademenesc, îţi încântă simţurile şi îţi golesc buzunarele. Vânzătorii le ştiu pe toate şi îţi pot mixa fel şi fel. Sunt prezentate spectaculos, sub forme conice în diverse culori. Un adevărat răsfăţ. La fel şi uleiul de argan şi săpunurile cu mirosurile lor. Fiţi pregătiţi financiar pentru acest eveniment. O zi în souk vă va afecta serios bugetul , dar merită, pentru că dacă deţineţi ceva tehnici de târguială veţi pleca de aici cu bagajul plin, iar produsele sunt de calitate.

Acum, după cumpărături, cu mirodeniile în traistă, e timpul să le degustaţi, să fiţi inspiraţi şi răsfăţaţi de bucătăria marocană. În puţine locuri am găsit o mâncare atât de gustoasă şi variată ca aici. Nu puteţi pleca fără să încercaţi Tajine, cea mai populară mâncare. Un amestec de legume şi carne gătite într-un vas ceramic cu capacul ţuguiat. Tradiţional se coace în cuptoare săpate în pământ. Carnea de vacă este preferată, dar şi de pui, rareori miel, datorită costurilor ridicate. Apoi, puteţi degusta couscous, salată marocană, măsline, Harira (o supă tradiţională cu năut), o supă de melci cu chimen şi lipie proaspăt coaptă în cuptor. În Maroc se coace la comun, fiecare aduce ingredientele de dimineaţă şi îşi ia lipiile după prânz. În plus, în jarul incandescent se prepară gustosul Tajine. O experienţă adevărată e să mâncaţi seara în Jemaa el Fna. Piaţa se umple de ambulanţi, toţi îmbrăcaţi în halate albe. Unii prepară bucatele, alţii servesc sau debarasează mese, alţii caută muşterii. Mâncarea este incredibil de ieftină şi bună, gustoasă, aromată. E curat, deşi e indicat să nu te întrebi unde se spală vasele. Noi am descoperit … dar nu am păţit nimic.

După masă ar merge perfect un desert. Piaţa este înconjurată de tarabagii care vând fel de fel de smochine, curmale, alune, migdale şi altele de acest gen, toate prezentate impecabil şi din abundenţă. Nici nu te apropii prea mult, e de ajuns să întorci doar o scurtă privire şi eşti luat în primire de vânzători, care se agită şi gesticulează, sâcâitori ca muştele, doar-doar să te prindă cumva. Negociaţi şi aici, primiţi o grămadă de mostre în schimbul promisiunilor că veţi trece pe la ei în ziua următoare. Aproape de aceştia se află aliniate căruţele cu suc natural de portocale. Nu cred să fi băut prea multă apă cât timp am stat în Marrakech. Sucul e atât de ieftin că mă duceam să umplu direct în sticle de 2 litri. În plus, îl storc în faţa ta şi este răcoritor. Noi am fost chiar iniţiaţi în tainele meseriei de storcător, primind invitaţia de a urca în trăsură şi a manevra agregatul. Iar aroma de portocală nu s-a comparat cu nimic, şi acum salivez aducându-mi aminte …

Oraşul poate fi lesne văzut de la înălţimea confortabilă a busului turistic, ce parcurge un traseu lung şi sinuos, atât prin oraşul vechi (Medina), cât şi în cel nou (Gueliz). Pot fi admirate clădirile roşiatice precum şi cei 16 km de ziduri vechi ce înconjoară Medina. Traseul trece prin faţa Palatului Regal, înconjoară moscheea Koutoubia, cea mai înaltă din Marrakech, al cărei minaret a servit drept model construirii celui din maiestuasa catedrală Giralda din Sevilla. De asemenea, se poate ajunge la Bab Agnaou, în apropierea căruia găsim mormintele saadite. În oraşul nou merită să vă opriţi la gară, care atrage atenţia prin arhitectura sa şi prin curăţenie. Noi am avut ocazia să vedem, pentru câţiva dinari ceruţi de paznic, interiorul Teatrului Regal de vis-a-vis de gară. Dacă sunteţi pretenţioşi în ceea ce priveşte cazarea, aveţi posibilitatea să studiaţi oferta generoasă a hotelurilor de lux aflate în afara Medinei, într-o zonă foarte aranjată, aflată de asemenea pe traseul busului turistic.

Iar dacă doriţi să vedeţi şi împrejurimile aveţi de unde alege. Munţii Atlas se află la aproximativ 100 km de Marrakech iar agenţiile de turism organizează tururi de o zi sau mai multe în sate berbere (cu ale lor kasbah-uri din chirpici), pe văile munţilor sau chiar mai departe, la marginea Saharei. Noi am ales să mergem spre nord, pentru a admira cascadele Ouzoud, ale căror nume (măslină în limba berberilor) este inspirat de plantaţiile de măslini din apropiere. Veţi fi acostaţi de localnici pentru a vă oferi serviciile de ghid, în preţul căruia (tocmiţi-vă!) intră şi o masă, mai mult ca sigur Tajine. Se poate vizita şi fără ajutorul lor, mai ales dacă găsiţi alţi turişti care să vă dea câteva indicaţii.

O săptămână în Marrakech va fi desigur de neuitat. Preţurile sunt bune, oamenii plini de viaţă, e mult de vizitat. Se impune totuşi o minimă atenţie la buzunare pentru că sunt săraci şi, în ciuda poliţiştilor care patrulează, sunt destui hoţi şi cerşetori, mai ales în zona Jemaa el Fna. De asemenea, pentru cei mai simandicoşi, se cere o toleranţă la gunoaie şi la miros de urină, în special în preajma animalelor de tracţiune. La urma urmei suntem în Africa şi nu în Europa. Impactul primului contact cu atmosfera stradală este repede atenuat, iar oraşul este fascinant. Nu mai staţi pe gânduri, pregătiţi bagajele.

Suggested Posts

Arome marocane
Flavours of Marrakech – video
Cazarea din Riad

3 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *